Adi O.!

Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 13
1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător.
2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte.
4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte.
5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul.
6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr.
7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă.
8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii - se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi;
9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim.
10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa.
11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului.
12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu.
13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.


Parintele Arsenie Boca despre invatatura adevarului
La ce ne folosesc acele vorbiri indemanatice despre lucruri ascunse si intunecoase, de care la ziua judecatii nu vom fi tinuti de rau ca nu le-am cunoscut. O, Adevar, care Dumnezeu esti, fa sa fiu una cu Tine intr-o dragoste vesnica. In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata Ta, graieste-mi numai Tu.
Un duh curat, simplu si statornic, nu-i niciodata imprastiat chiar in mijlocul multor indeletniciri, fiindca el face totul ca sa cinsteasca pe Dumnezeu, si fiindca, pasnic fiind in el insusi, isi da osteneala sa nu se caute pe sine in nimic.
Cea mai grea lupta in viata aceasta, nu este alta decat biruirea de sine. Caci biruirea de sine duce la propasirea binelui.
Orice desavarsire, in viata aceasta, este amestecata si cu putina nedesavarsire - si pe toate le vedem ca printr-o ceata.
Cei mai multi se indeletnicesc mai osebit a cunoaste decat a trai cum se cuvine, se ratacesc adesea, iar din truda lor nu se aleg decat cu putine roade, sau deloc. O, daca ar fi tot atat de harnici cu starpirea stricaciunilor lor si cu cultivarea virtutii, cum sunt cu vanturarea desartelor vorbiri, n-am vedea atatea rele, nici atatea scandaluri, si slabanogie in lume.
Fara indoiala, la ziua judecatii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am facut, nici daca am vorbit cu dibacie, ci daca am trait cum se cuvine.
Acela cu adevarat e mare, care are o mare dragoste. Acela cu adevarat e mare, care-i mic in ochii lui insusi - si pentru care slava lumii nu-i decat o curata nimicnicie.
Sunt doua invataturi, dar nu-i decat un singur adevar. Sunt doua invataturi: una a lui Dumnezeu, neclatinata ca si El, alta a omului, schimbatoare ca si el.
Invatatura lui Dumnezeu se imprastie in sufletele pregatite s-o primeasca prin intelepciunea necreata si Cuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi si fara de moarte. Este pusa la indemana oricui si este daruita mai din belsug celui smerit cu inima.
Invatatura omului, dimpotriva, ii maguleste mandria, fiindca el ii este tata. "Ideea aceasta imi apartine, eu am spus cel dintai acest lucru, nu se stia nimic despre aceasta inainte de mine ..."
Placa-ti sa intrebi, asculta in tacere vorbirile batranilor, caci ele nu sunt spuse in desert.
Dorinta de a sti a pierdut pe omul dintai, - el cauta cunoasterea, care hraneste trufia, si a gasit moartea.

Sursa: Razboiul nevazut

,,Va multumesc tuturor pentru vizita, pentru comentarii, pentru ganduri , oricare vor fi fost acelea, plec putin cu fata catre un strop de singuratate, un strop dintr-un val de mare, un strop dintr-un strop de ploaie, catre intelepciunea bobului de roua,a carui lumina , fiind dis-de dimineata, v-o doresc si voua.`` Adi O.!

Cărarea Sfântului Pavel












„Ajunşi la acest loc al depănării cuvântului, e bine să mai lămurim câteva lucruri, dintre care cel dintâi e îndreptarea părerii greşite ce o au unii creştini despre „mântuirea în dar”, pe care a câştigat-o Iisus Hristos pentru noi. Din aceste cuvinte nu urmează că noi trebuie doar să „credem” că suntem „mântuiţi” şi cu asta am făcut totul ce ar atârna de noi. Iată cum a înţeles Sf. Pavel pe Domnul şi cum i-a urmat cărarea, după cuvintele Sf. Maxim: „Pavel aşa se lupta împotriva dracilor, cum lucrează în trup plăcerile, alungându-i prin neputinţa trupului său. El, Pavel, ne arată cu faptele şi chipul biruinţei împotriva vicleanului, care luptă să aducă pe credincioşi la ură, stârnind împotriva lor (a Apostolilor) pe oamenii mai nebăgători de seamă, ca, ispitiţi prin ei, să-i facă să calce porunca iubirii. Dar Sf. Pavel zice: ”Ocărâţi fiind, binecuvântăm; prigoniţi, noi răbdăm, huliţi, noi mângâiem; ca o lepădătură ne-am făcut, gunoiul tuturora până astăzi” (Corinteni 4, 12-13). Dracii au pus la cale ocărârea, hulirea şi prigonirea lui, ca să-l mişte la ura celui ce-l ocăreşte, îl huleşte şi-l prigoneşte. Ei aveau ca scop să-l facă să calce porunca iubirii. Iar Apostolul, cunoscând gândurile lor, binecuvânta pe cei ce-l ocărau, răbda pe cei ce-l prigoneau şi mângâia pe cei ce-l huleau, ca să depărteze (din cale) pe dracii care lucrau acestea şi să se unească cu bunul Dumnezeu. Deci pe potrivnicii care lucrau acestea îi zădărnicea prin acest chip al luptei, biruind pururea răul prin bine, după asemănarea Mântuitorului. Aşa a slobozit Pavel mulţime de lume de sub puterea viclenilor şi a unit-o cu Dumnezeu, el şi ceilalţi apostoli, biruind prin înfrângerile lor pe cei ce nădăjduiau să-i învingă. Dacă deci şi tu, frate, vei urmări acest scop, vei putea să iubeşti pe cei ce te urăsc. Iar de nu, e cu neputinţă.” (sf. Maxim Mărturisitorul, Cuvânt Ascetic, în op. cit., p. 10). Darul mântuirii deci se dobândeşte chiar ca dar, cu mare luptă.

Pilda Mântuitorului i-a prilejuit Sf. Pavel multe şi adânci meditaţii. Iată de data aceasta un om păcătos, întru totul asemenea nouă, năzuind spre ţintă (Filipeni 3, 14), fără să se fi socotit că a ajuns (Filipeni 3, 13), mărturisind abia la capătul alergării: ”Calea am săvârşit, credinţa am păzit (2 Corinteni 4, 7).....de acum aştept cununa (2 Timotei 4, 8),” – unirea desăvârşită cu Hristos. Deci nu mai avem motiv să spunem, scuzându-ne lenea, că Iisus a fost Dumnezeu şi aşa a biruit puterile potrivnice şi îndărătnicia firii, căci iată Sf. Pavel era om, cu păcate grele, ba şi bolnăvicos, şi iată-l, luptânud-se după lege (1 Corinteni 9, 20), pentru legea care rezumă Scriptura şi mântuirea, că s-a arătat mai presus de lunecuşul plăcerii şi ascuţişul durerii. A ieşit din cercul vicios al plăcerii şi al durerii, în care de obicei se învârte până la absurd viaţa omenească. Iată ce mare e sfatul Sfintei Treimi: ca Unul din Treime să se facă om pentru noi şi a noastră mântuire, ceea ce e tot una cu crearea firii din nou. Mântuitorul omeneşte, a mers şi merge înaintea noastră, făcându-se cărare de la om la Dumnezeu. Nu putem rămâne decât uimiţi de dragostea penrtu înţelepciunea şi iubirea lui Dumnezeu, personificate în Iisus Hristos, Dumnezeu – Omul.

Ca mărturii netrebnice îi ştim dragostea cu care ne iubeşte El, dar nimic de pe pământ n-o poate spune. El umblă nevăzut de oamenii cu ochi de lut, căutând mereu pe fraţii Săi (Matei 28, 10), pândind şi alergând după fiecare ins, „până-i va prinde pe toţi cei ce se vor mântui, ca pe Pavel” (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete despre dragoste, Filocalia, ed. I, vol. 2), şi neavând odihnă până nu-i adună pe toţi Acasă. Şi aceasta o face mereu, în fiecare veac de oameni până la sfârşitul lumii. Asta nu se poate tăcea. Iar cine L-a şi văzut pe Domnul şi neasemănata-i Cruce, pe care încă o tot duce printre oamenii ce-L pălmuiesc cu ură de fiară până la sfârşitul veacului de-acum, unul ca acela sare ca ars din orice iubire conservatoare de sine şi se roagă, strigând să aibă în lumea aceasta soarta lui Dumnezeu. Unul ca acesta trăieşte ca un dezlegat de viaţă şi nicio urgie a vremii nu-i poate face nimic, decât a-l desăvârşi, lămurindu-l ca aurul. Dacă simţim suferinţa fără asemănare a lui Dumnezeu Mântuitorul nostru, cea din iubirea de oameni, aceasta curăţeşte şi viaţa noastră; căci acesta-i focul azvârlit de Dumnezeu pe pământ (Luca 12, 49): pârjolul dragostei, care aprinde lumea, arde puterile răului şi străluceşte cu lumină dumnezeiască pe smeriţii Săi următori, ce se întorc acasă. Cu toate acestea,


dorul lui Dumnezeu după cel mai mare păcătos este neasemănat mai mare decât dorul celui mai sfânt om după Dumnezeu.”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

Jos palaria!Islere reloaded!

http://dulciurifeldefel.blogspot.com/2010/05/islere.html

* 200 g unt
* 150 g zahar
* 1 ou
* esenta de rom
* 5 g praf de copt
* 350 g faina
* 150 g nuca

Se feaca untul moale la temperatura camerei cu zahar, pana devine ca o crema. Se adauga un praf de sare, oul si esenta de rom. Se adauga faina amestecata cu praful de copt si la sfarsit nuca macinata.

Laura, cea de la care am preluat reteta zice ca la sfarsit se mai adauga si 2-3 linguri de smantana, dar mie mi s-a parut prea moale compozitia si n-am mai pus.

Aluatul obtinut se da la rece pana se intareste considerabil.

Se intinde pe masa infainata si se taie cerculete cu gura unui pahar mic. Se pun intr-o tava tapetata cu hartie de copt si se dau la cuptor la foc mediu pana se rumenesc usor.

Sa mananci fructul vietii

Intre un barbat si o femeie sunt semintele si roadele lor!
Mi-amintesc despre o vorba cu vechime, din batrani , asa se zice de fapt, anume ca ,,cel mai destept cedeaza``, as zice ca drept e ca ,, cel mai mandru cedeaza``.
Mandria, din ce molecule, particule mutate haotic se formeaza ea,cine dintre oameni, oricait de necredinciosi ori ajunsi pe treptele sfinteniei ar putea sa spuna ca nu mai are mandrie?

Si ce e mandria de a fi roman?Nu cumva o marturisire de credinta dreapta?Sensurile romanesti ale cuvintelor sunt fie lumina, fie intuneric...mandria, ce sens are?


Intre o femeie si un barbat sunt semintele si roadele lor.de la nerodire pana la sfintenie,prin mucenicie.








Constantin Voda Brancoveanu si Marica doamna sa , despre semintele si roadele lor





16 August – Pomenirea Sfintilor Martiri Binecredinciosului Voievod Constantin Brâncoveanu, împreuna cu fiii sai Constantin, Stefan, Radu, Matei si sfetnicul Ianache

Acest binecredincios si de Hristos iubitor Voievod al Tarii Românesti s-a nascut la anul 1654 din parinti de bun neam, dupa tata fiind coborâtor din voievodul Matei Basarab, iar dupa mama, nepot al voievodului Serban Cantacuzino, în timpul caruia la anul 1688 s-a tiparit pentru întâia data în întregime Sfânta Scriptura în limba româna.

Ramas orfan de tata înca din pruncie, tânarul Constantin a fost crescut de catre unchiul sau, stolnicul Constantin Cantacuzino, cel mai învatat boier al vremii sale. Acesta s-a îngrijit sa-i puna dascali întelepti spre a primi învatatura aleasa. Pentru iscusinta si întelepciunea sa Constantin a primit înalte dregatorii, bucurându-se de multa cinstire înca din tinerete.

Acatistul Sfintilor Brancoveni – aici

Dupa moartea voievodului Serban Cantacuzino la anul 1688, luna octombrie în 29 de zile, la staruintele tuturor boierilor si dregatorilor tarii, vrednicul Constantin Brâncoveanu primi scaunul de domn al Tarii Românesti, fiind uns de catre mitropolitul Teodosie. Împodobit de Dumnezeu cu daruri alese, el a cârmuit tara cu adânca pricepere si înalta priveghere, cu blândete si rabdare crestineasca.

Luând în ajutor pe Hristos, împaratul veacurilor si având pilda pe vrednicii sai înaintasi, Constantin voievod, îsi începu slavita domnie punând temelia celei mai mari mânastiri ctitorite de el, cea de la Hurezi, unde si-a pregatit si loc de vesnica odihna. Nenumarate sunt însa bisericile si mânastirile ridicate sau înzestrate de milostivul si evlaviosul domnitor pe tot cuprinsul Tarii Românesti.

Darnicia si purtarea de grija a evlaviosului Voievod Constantin Brâncoveanu nu se vor opri însa la hotarele Tarii Românesti, ci se vor întinde si la fratii români din Moldova si din Transilvania, fiind vrednice de pomenit si multele ajutoare trimise dreptcredinciosilor crestini aflati în suferinta pe meleagurile siriene, caucasiene si arabe, precum si la toate locurile sfinte ale Rasaritului.

Se întâmpla deci ca în Saptamâna Patimilor, în anul de la Hristos 1714 a trimis sultanul turcilor, Ahmed al III-lea, multime de ostasi de l-au luat pe Constantin Voda cu fiii si ginerii sai si în jalea tuturor locuitorilor orasului Bucuresti l-au dus la înalta Poarta. Aici crestinul Voievod si fiul sau cel mare au fost chinuiti cumplit de catre necredinciosi vreme de patru luni, fiind supusi la amarnice suferinte”.

Dupa aproape 25 de ani de stralucita domnie i-a fost dat marelui Voievod Constantin Brâncoveanu, din iconomia lui Dumnezeu, sa-si încununeze fruntea, el si cei patru fii ai sai Constantin, Stefan, Radu si Matei, precum si sfetnicul sau Ianache, cu coroana sfânta a muceniciei pentru credinta ortodoxa, pe care au marturisit-o si nu au parasit-o nici în fata calaului pagân.

În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, când Dreptcredinciosul Voievod Constantin Brâncoveanul împlinea 60 de ani, primi sfârsitul mucenicesc prin sabie împreuna cu fiii sai: Constantin, Stefan, Radu si Matei si cu sfetnicul sau Ianache, în cetatea Sfântului Constantin cel Mare, la Constantinopol, în anul 1714. Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de necredinciosi în mare, de unde au fost culese de crestini milostivi, care le-au îngropat în taina si cu evlavie nu departe de Constantinopol, în insula Halchi, în biserica mânastirii Maicii Domnului.

Osemintele Sfântului Voievod Martir au fost aduse în tara la anul 1720 de catre doamna Marica, sotia sa si înmormântate în biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucuresti, ctitoria sa, unde de atunci si pâna în zilele noastre vegheaza lumina candelei care aminteste locul de odihna al Voievodului.

http://cuvioasacasiana.wordpress.com/

Eu din tu sau Ora Şşşşşşş a pasarii Z

Asa e viata

Asa e viata , asa e ea
eu sunt dintr- coasta de-a ta de lut viu si adormit,
ca sa nu te doara cind ma rup,
tu esti lut intreg si viu,
pe scurt ca sa-ti zic asa, cine sunt eu ...sunt

eu din tu.

M-am mutat cu totul din orasul meu.
Orasul meu mic, mititel , maricel sau cum o fi el,
l-am luat pe tot cu mine.
In afara de fabrici si uzine,
pe care nu aveam de unde le mai lua , ca nici la tine nu mai era vreun loc parcelat unde sa le fi putut monta
Am venit in orasul tau
in orasul din tine

Din care poanta si motiv , fiind din cauza sau datorita,
Tu si cu mine
de azi , de ieri sau de cand au aparut urmele de lasat pe undeva
Candva
tu si cu mine suntem din doua orase , doua orase
si deaorece eu sunt un oras mai mic , venit intr-un oras mai mare
imi place, ma bucur si ma gandesc cine sunt eu...sunt

eu din tu!

Filmusor, film usor, film, usor

http://vimeo.com/24991183

Mancare rawraw food, o alta moda, moda sanatoasa...o fi rau , o fi bine ...e rau cind mananci, cind bei, cind gandesti, cind faci orice, oricui fara Dumnezeu.Infranare placuta!
Oricare dintre noi ne vrem niste dumnezei, vrem sa fim iubiti.
Noi vrem sa fim iubiti ca niste dumnezei , dar ce iubire dam in schimb, ca aici asa e , e foarte clar, ce dai aceea si primesti,ai inima curata , dai din ea, primesti de la Dumnezeu iubire, ai inima cu viclesug , primesti de la dumnezei tot cu viclesug, Dumnezeu ii ingaduie si pe ei, ca asa aplica pedagogia, ca sa invatam sa facem curat la inimioara.Drumul e lung si inima necuratat are dureri mari, patimi ascunse, nestiute,de cele mai multe ori inima nu are nici cainta, si-atunci e de cerut de la Dumnezeu cainta...un bun detergent pentru spalarea patimilor (murdariilor) inimii.Paradoxal , la munca de jos , la curatenie, cea care vine cu bucurie este

Maica Domnului,Stăpâna Cerului şi a Pământului, ,,care este supărată pe cei care nu-i mai cer nimic``pr Arsenie Papacioc.

Nu se poate nimic fara Dumnezeu, cu dumnezei nu se poate nimic.Intuneric este lipsa luminii, ,,nimic`` este lipsa Lui Dumnezeu!Orice iti descopera Dumnezeu daca-L asculti , daca-L urmezi si daca ai inima curata la rugaciune.
Noua ortodoxilor ne-a dat Dumnezeu mai multe candele : Cele 7 Sfinte Taine, altor neamuri, alte candele : de pilda evreilor doua, din care una este cunoasterea Vechiului Testament, protestantilor alta candela, altor neamuri la fel .
Daca stingi 7 candele odata , celelalte nu vor face destula lumina.Asadar avem o datorie fata de Darul Lui Dumnezeu, sa nu stingem candelele care lumineaza neamurile.
Mult ni s-a dat , mult ni se va cere la Judecata!Dumnezeu a pus in noi daruri mari, daca le-a pus El, pentru asta le si putem arata altora.De ce ne rusinam?De ce nu-L iubim pe Dumnezeu?
M-am indragostit odata , nu de mult, atat de tare de un barbat,ca il urmam in ganduri, in idei, in amintirile lui.Ma trezeam cu inima plina de el, inima , nu trupul, sufletule noastre se gaseau deasupra a ceea ce cunoscusem pana atunci ca ar fi dragostea, ceea ce nerusinat te mint cartile si revistele si multe romane facute sa aiba succes.Iubirea este in duh.Trupul cu toata fiziologia lui neseparata de duh, e o minune, doar cu fiziologia lui si inima neascultatoare de Dumnezeu, face mizerie inimii si simptomul principal este ,,golul din inima``.Atunci am inteles de ce doar pe pamant copiii se nasc din apropierea trupeasca, din acest lut care ne serveste viata o scurta perioada, cale de ,,70-80-90 de ani``...caci zice psalmistul,, anii omului sunt 70, iar de sunt in putere 80, ce trece de ei , osteneala si durere.
Daca l-as iubi pe Dumnezeu macar o clipa asa cum am fost indragostita cel mai mult in viata mea, de-as putea sa-L urmez pe Dumnezeu asa cum l-as fi umat pe acel barbat, probabil ca as fi atat de iubitoare cu prietenii si dusmanii mei , ca s-ar topi orice neintelegere , antipatie, socoteala materiala ori carteala,,nevinovata`` intre noi.
Si cind ceva nu pot, nu stiu , nu inteleg, nu rad, nu plang, nu dau , nu daruiesc, nu primesc, nu cer ...ma duc la ...MAMA.MAMA tuturor!
Maica Domnului sa ne binecuvanteze pe toti si sa ne acopere cu Sfant Acoperamantul ei!

Vorbeste-mi din dragoste, nu doar ... cu dragoste.Daca eu n-am stiut , invata-ma tu.
Sa nu ucizi! Aceasta e porunca.Sa nu ucizi cu gandurile, cu vorbele, cu privirea...cu nimic sa nu ucizi!
Sa nu incerci sa ucizi adevarul, caci el nu poate fi invins, vei sfarsi prin a-ti rani pina la a te rani de moarte ...in propria inima.Ceea ce te face sa supravietuiesti este adevarul.Acela la care n-ai putut ajunge cu sabia purtarilor nedrepte in fata Bunului Dumnezeu.Inima curata!Atat cere Dumnezeu de la noi!

De neputinta, intr-o zi , ma asezai pe o bucata de pamant inverzit, acelasi pamant pe care statusem intr-o iarna in zapada.Banuiam ca el e cald, miroase ca ceva din inima mea, ceva bine ascuns, nu stiu de ce, poate de teama sa nu fie ucis.Culoarea lui o descopar dupa ani intregi in care , ma asteptam sa aflu de la cei mai mari decat mine ce culoare are el, pamantul de sub picioare.Paradoxal cei care au mintit , cei care au ucis in fata mea si in inima mea, nevazuti, pe intuneric, mi-au fost dati ca exemplu.Nu ma mir ca de atata minciuna in care am trait n-am stiut cum sa-mi mut pasii, dar ma minunez de cei care sunt acum copii , adolecesnti , oameni care pare ca au crescut, ma minunez ca pot sa mai traiasca in aceasta minciuna care e peste tot.Sa nu ucizi! Minciuna ucide!Adevarul e in iubire! Iubirea e in inima! Inima curata! Atat cere Dumnezeu de la noi! Nu e adevarat ca un pacient in moarte cerebrala e lipsit de viata.Atata vreme cat inima ii bate ...viata e cit o picatura de iubire.O picatura de apa! Inima curata! Rodul pamantului pe care-l simt in inima !



Psalmul 50
1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta
2. Şi după mulţimea îndurărilor Tale, şterge fărădelegea mea.
3. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea şi de păcatul meu mă curăţeşte.
4. Că fărădelegea mea eu o cunosc şi păcatul meu înaintea mea este pururea.
5. Ţie unuia am greşit şi rău înaintea Ta am făcut, aşa încât drept eşti Tu întru cuvintele Tale şi biruitor când vei judeca Tu.
6. Că iată întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea.
7. Că iată adevărul ai iubit; cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie.
8. Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi.
9. Auzului meu vei da bucurie şi veselie; bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
10. Întoarce faţa Ta de la păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le.
11. Inimă curată zideşte intru mine, Dumnezeule şi duh drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele.
12. Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Duhul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
13. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale şi cu duh stăpânitor mă întăreşte.
14. Învăţa-voi pe cei fără de lege căile Tale şi cei necredincioşi la Tine se vor întoarce.
15. Izbăveşte-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele; bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
16. Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta.
17. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi.
18. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
19. Fă bine, Doamne, întru bună voirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.
20. Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe altarul Tău viţei.




“Acest PSALM a fost alcatuit de catre PROOROCUL DAVID dupa caderea lui in cele 2 mari pacate: UCIDEREA si PREACURVIA.``
http://psaltirea.wordpress.com/2009/02/28/pr-cleopa-talcuire-la-psalmul-50/



Pentru Catalin si Carmen!

Voi nu auziţi cu ce ne aseamănă Duhul Sfânt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Şi iarăşi: Zilele lui ca umbra trec.

Am intrat intr-o noua sala de balet.La subsol.Tot intr-o casa boiereasca.Ca atunci cind am intrat prima data , aveam sase ani si maestrul de balet, unul despre care am auzit vorbindu-se pe toate octavele multi ani dupa ce plecase la Domnul, maestrul Daminescu ne punea sa facem pasul lui Pazvante.Ne luam cate trei patru de brateta si faceam cam un fel de mars militaresc.Nu intelegeam nimic si pentru ca-mi placea muzica, era ritmata si vesela si mi s-a parut ca nu aveam voie sa rad , limba imi iesea involuntar pe afara.Traim o bucurie launtrica la fiecare lectie de balet.Insista la sfarsitul orei sa-i spun de ce scot limba la el si eu nu-l credeam , ma uitam in ochii lui, vedeam ca rade s radeam si eu.Pana cand intr-o zi ind am fost constienta ca limba mea era pe afara.
Din ziua aceea nu stiu cum s-a intamplat , dar amestrul a disparut.
In noua sala de balet am intrat strangind bine din dinti, nu care cumva sa-mi sara iarasi limba pe-afara, ma topeam de bucurie in preajma pianului, a barei lustruite dintr-un lemn deschis la culoare care mirosea a maini prietenoase, a lemn cantator, a parchetului montat in zig-zag, imi place sa-i zic sinusoida cu colturi, de parca o inima a baletului s-a cautat de sanatate si si-a intins electrocardiograma sub picioarele balerinelor.Despre profesoara de balet nu pot sa zic prea multe, ma tem sa nu-mi scape limba pe afara.
E ardeleanca.Are un zambet asimetric si ochii i se micsoreaza indreptandu-se oblic catre tample.M-a condus in cabina, mi-a dat o rochie si m-a lasat sa ma schimb.
Nu mai vazusem o rochie asa de frumoasa.Poalele erau din voal alb ca o spuma, corsetul din catifea verde -muschi de padure , paiete aurii domoale.
In sala mai erau ca mine, alte fete , toate visau sa devina candva Ana Pavlova.Dintr-un punct de vedere era foarte probabil.O pereche de poante se facea rost cu greu, daca se milostivea vreo colega de-a profesoarei ( si pe ea o chema tot Ana)sa ne trimita de la Opera Romana cateva perechi purtate .Nu tineai cont ca sunt mai mici sau mai mari pentru piciorul tau, le punai , te bucurai si mai vroiai.

Acum stateam toate in sala , asteptam sa ne spunem numele si ce ne-o mai intreba.Si Ana a pornit magnetofonul,ne-a spus sa dansam , a dansat si ea cu noi,ma intreb si acum daca oi fi scos limba.Era un vals ,, nu-i nimic , traiam fara obligatia pasilor execati, eram chiar Valsul Florilor...asa m-am cunoscut.Ce mult imi plac mie margaretele!

In ce zi a facut Dumnezeu iarba si pomii? In ziua a doua!
,,11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.``http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/25/Facerea

,,Voi nu auziţi cu ce ne aseamănă Duhul Sfânt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Şi iarăşi: Zilele lui ca umbra trec. Şi iarăşi: Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
Şi iarăşi zice: S-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au uscat. Şi iarăşi: Zilele anilor noştri ca pânza păianjenului. Cu pânza păianjenului s-au asemănat zilele vieţii noastre. Adică, cât este de slabă pânza păianjenului, aşa-i de slabă viaţa noastră pe pământ; suntem umbra, vis şi floare pe pământ!

Dumnezeu zice lui Isaia: Ascultă, proorocule, strigă şi zi aşa înaintea poporului: Tot trupul omului este iarbă şi toată slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba şi floarea ei a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Deci, să nu punem bază pe viaţa aceasta, că-i umbră şi vis.

Ştiţi ce rămâne în veci? Sufletul. Trupul vedeţi că se face ţărână. Că îngropăm şi dezgropăm morţii şi se fac în puţină vreme ţărână. Mai ales după o vreme nici oasele nu mai rămân; toate se fac nimic.

Asta-i şi porunca cea dintâi, că pământ eşti şi în pământ vei merge. Dar sufletul nu moare niciodată. Sufletul rămâne în vecii vecilor, că el este duh şi nu poate să moară. Aşa l-a făcut Dumnezeu.

Dar, ca să ştiţi ce se întâmplă cu sufletul când moare omul, am să vă spun care-i drumul sufletului imediat după moarte, după tradiţia Bisericii Ortodoxe.``
De când murim şi până la 40 de zile, când are loc judecata particulară a sufletului şi se hotărăşte de Dumnezeu unde o să stăm, la bine sau la rău, până la judecata de apoi, este un timp de tranziţie, adică un timp provizoriu, pentru drepţi şi pentru păcătoşi.

Când moare omul şi când îşi dă sufletul, în clipa aceea apar în faţa lui atâţia diavoli, câte păcate a avut omul şi atâţia îngeri sfinţi, câte fapte bune a avut el în viaţă. Aşa arată Sfântul Efrem Sirul.

Şi este o mare luptă atunci. Că sfintele puteri se luptă cu diavolii cum să ia sufletul, că ei zic că este al lor, că are păcate mai multe; iar îngerii zic că are mai multe fapte bune. Şi este o mare luptă şi de aceea se teme sufletul să iasă din trup. I se leagă limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate să spună. El ar spune: "Uite, câţi diavoli au venit!".

A văzut la Agapia Veche, părintele Eftimie, cu o săptămână înainte de a muri, cum se luptau îngerii cu diavolii pentru suflet, zicând: "Uite cum se luptă! Îngerii Domnului sunt cu cununi de aur pe cap şi-i lovesc pe draci. Uite cum fug!"

Cu o săptămână înainte a spus când va muri, căci a fost un om ales al lui Dumnezeu, cum spuneau maicile. Dar nu toţi văd taina aceasta, şi să o poată spune; o văd, dar nu o pot spune.

Atunci în ceasul morţii are mare îndrăzneală îngerul de la botez. Când vine acesta, toţi se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vă rugaţi acasă, după ce aţi terminat rugăciunile, să faceţi şi câteva închinăciuni la îngerul pe care îl aveţi de la Botez şi să ziceţi aşa: "Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine păcătosul sau păcătoasa!".
http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm

Din "cel in toate puternic ca un leu" in "cel cu totul milostiv"

Psalmul 103
1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
2. Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină;
3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
5. Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
6. Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
16. Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.


Sfantul Mucenic Pantelimon- DOCTOR FARA DE ARGINTI- praznuit azi , iulie 27




Sfantul Mucenic Pantelimon s-a nascut in anul 284 in orasul Nicomidia. A trait in timpul imparatului Maximian (286-305). La nastere a primit numele de Pantoleon, care inseamna "cel in toate puternic ca un leu", un nume pagan, caci tatal sau impartasea credinta in zei. Insa Evula, mama sa, era crestina. Aceasta moare la putini ani de la nasterea lui Pantoleon. La indemnul tatalui sau termina Scoala de Medicina din Nicomidia, iar ucenicia o va face cu renumitul medic Eufrosin.

Afla de la preotul Ermolae ca Hristos este singurul doctor adevarat. Dupa ce ridica din moarte un copil care fusese muscat de o naparca, prin chemarea lui Hristos, cere sa fie botezat. Dupa ce primeste botezul de la preotul Ermolae, numele sau a devenit Pantelimon, care inseamna "cel cu totul milostiv".
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-mucenic-pantelimon-120449.html

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca: Iisus şi slăbănogul
„Aceştia sunt cei doi fii ai lui Dumnezeu: Iisus, mai înainte de toţi vecii, şi omul, fiul vremelniciei. Acesta de al doilea, a ajuns rău, a ajuns slăbănog. Unii sunt slăbănogi după trup, alţii după minte: nu pot înţelege şi nu se pot bucura de bine. S-a dovedit aceasta în nenumărate rânduri, când Iisus făcea bine omului.
Iisus a tămăduit un slăbănog. Nu-i nicio mirare – Dumnezeu fiind. Ce-a făcut? – L-a iertat de păcate; de greşelile săvârşite împotriva vieţii, împotriva firii sale, şi i-a dat porunca să fie iarăşi om, rudenia lui Dumnezeu. De altfel, pentru această refacere a omului a şi venit Iisus între oameni. El ne-a spus, cu toate prilejurile, că păcatele, greşelile împotriva vieţii, acestea sunt cauza pentru care omnul a ajuns un mutilat al vieţii acesteia. Refacerea omului este refacerea acestei înrudiri pierdute. E de neînţeles cum nu simte omul cu sufletul că a ieşit din omenie, ci abia simte cu trupul, că s-a depărtat de Dumnezeu şi a ajuns o grămadă de doage. E de neînţeles că durerea trupului îl face să ceară ajutorul lui Dumnezeu, pe când de durerea sufletului, de strâmbarea sau amorţirea lui, nici nu se mişcă. E de neînţeles cum oamenii aleargă după sănătatea trupului, dar după iertarea păcatelor aşa de puţini. Aceasta din urmă face înţeleasă pe cea dintâi. Iisus le avea pe amândouă: şi puterea de-a ierta păcatele şi puterea de-a tămădui firea de neputinţe. Făcea ochi unde nu era din naştere, îndrepa gârbovi, învia nervii omorâţi de păcate, învia morţii omorâţi de moarte. Nouă, preoţilor, încă nu ne-a dat Iisus jumătate din darul Său: darul de a ierta păcatele omului în numele Său. A doua jumătate, a tămăduirii organice. Nu ne-a mai dat-o, fiindcă şi aşa toţi oamenii aşteptăm să fim transformaţi, din oameni pământeşti în oameni duhovniceşti, în oameni nemuritori, în oameni cereşti. A făcut Iisus minuni - şi oamenii cred că cele mai mari sunt cele care privesc sănătatea trupului – dar marea minune a învierii din morţi, e ceea ce mărturisim când zicem: aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie. Amin. Abia atuncea va scăpa firea omului de slăbănogie. Până atunci are putinţa de a scăpa de păcate. – Şi aceasta este o minune mai mare decât a tămădui un stomac, o mână uscată, sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele şi acestea, dar n-au nimic religios în ele. Le fac şi medicii. Omul le cere lui Dumnezeu; cere minuni. În definitiv ce cere omul? Cere sfinţenia pe care a pierdut-o. Acesta-i singurul lucru pe care-l cere şi Dumnezeu din partea omului. Iar sfinţenia vieţii o pot avea şi oamenii cu un trup neputincios. De aceea, nouă preoţilor, Iisus ne-a dat numai o jumătate din darul Său, rămânând ca cealaltă însuşi să o împlinească, când va înceta desăvârşit slăbănogia omului, la înviere. Dar a doua nu se dobândeşte fără prima. Însăşi vestirea Împărăţiei Cerurilor a început cu cuvântul pocăinţei.”

http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/07/din-invataturile-parintelui-arsenie.html

mere, mare

Pe un om mare il recunosc dupa micile lui bucurii.De pilda , Maria Contesa a primit cu bucurie doua mere , desi erau la fel ca cele din marul ei de acasa.
Apoi a fugit la coltul strazii, proiectindu-si parca toata copilaria pe frumusetea micului parc din spatele ei.Acolo astepta sa-mi trimita bezele cand am trecut cu masina pe langa ea.

,,Moartea nu vine sa-i faci o cafea``

Pe vremuri aveam o colega de birou.Avea maini mici delicate, gambe subtiri si cel mai mult imi placeau ochii ei.Erau ca un fluture mare care-si deschide aripile si e cind mirat , cind uimit.
Cu sor-sa am fost colega la facultate.Si ea era frumoasa, o bruneta cu trasaturi fine si hotarate si cu un zambet pregatit in coltul gurii, de nu stiai cind se bucura si cind e ironica.Colegii ei erau in dificultae si asa fata asta si-a gasit perechea tocmai in Germania.Este medic, e apreciata, dar a semnat un contract ( daca asa i s-a cerut , ce putea sa faca) prin care timp de tz ani nu are voie sa nasca plozi.
Tatal fetelor a fost un traitor comunist.Spre sfarsitul vietii, dupa ce gustase din pensia postrevolutionara, amara pentru oricine s-a chinuit multi ani la pat cu o boala preabinecunoscuta, cu care mai degraba te imprietenesti decat sa te tavalesti.
Nu fusese la Biserica decat cind il botezasera parintii si pentru ca se casatorise devreme si inca nu-l tulburasera promisiunile partidului rosu, intrase in Biserica si pentru unirea in fata Lui Dumnezeu cu sotia lui.Cred ca fetele fusesera crestinate fara stirea domniei sale.Aci intelepciunea muierii isi spune cuvantul, dar intelepciunea vine dintr-o casatorie binecuvantata.

Fiica sa nu indraznea sa-i cheme un preot, il vedea chinuindu-se zile in sir.Ii respecta dorinta, nici ea nu stie ce inseamna Sfanta Spovedanie si nici Sfanta Impartasanie, dar ar fi facut orice pentru el.
Dar cu sila nu se poate nimic.In fond, respectandu-i dorinta, fata lui respecta una din poruncile Lui Dumnezeu : ,,Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta``?
Dar Mila Lui Dumnezeu e necuprinsa de mintea omeneasca, singurul care vede ce s-a petrecut in inima omului, caci singur omul acesta bolnav , in pat cu boala trupului si a sufletului, atat de pornit pana atunci impotriva preotimii si in genere a Lui Dumnezeu si Bisericii Lui, a cerut sa i se aduca preotul sa se marturiseasca.
,,moartea nu vine sa-i faci o cafea``pr Arsenie Papacioc

Mare lucru sa pleci in lumea de dincolo, unit fiind cu Hristos (Sfanta Impartasanie), cine stie cate pacate s-au ispasit prin boala care l-a tinut la pat.Unii au timp , unii pleaca fara sa fi purtat grija sufletului , rapiti fiind de tot felul de griji , niciuna scuzabila fata de ascultarea de Dumnezeu.Odata iesit din trup sufletul este luat ori de duhurile rele ori de cele bune.Depinde cu care s-a ingrijit fiecare suflet sa se uneasca de-a lungul vietii.Sfanta Impartasanie inseamna unirea cu Hristos, iar daca ea se face si in clipa plecarii sufletului din trup, oare cum va mai putea vreun duh sa ia sufletul acela?Nicicum, caci Hristos a Inviat!
E foarte important in ce stare e sufletul cind pleaca din trup.In acea stare va fi Judecat!De pilda, acu pot sa am fata senina , dar ganduri mincinoase si daca mor ...fata ramane cu trupul in tarana, dar sufletul se va infatisa in minciuna.Dupa cum suntem in acea clipa.Mare lucru paza mintii!(Rugati-va neincetat zice Sfantul Apostol Pavel ...si ce e greu sa zicem cu mintea in inima ,,Doamne miluieste``...e greu , suntem obositi de purtarile neascultatoare)

Pe fata cu ochii precum un fluture cu aripile deschise am mai intalnit-o de cateva ori in viata.O data la o lectie de tango si altadata cand avea o migrena zdrobitoare.
eram intr-un pelerinaj, nu stiu de ce venise, cred ca de plictisealasau pentru ca citise o carte despre viata unui duhovnic, a unui sfant .Fuseseram la mormantul parintelui Arsenie Boca si innoptasem la Manastirea Criscior, acu de dimineata eram in trapeza cu ferestre inalte si joase, fata cu pestele prajit din farfurii, auriu si proaspat, era un rasfat asa ca pentru iubitorii de placeri.(Infranare placuta :)!)Nici nu putea manca , nici nu putea bea ceva de durere.Si desi nu credea ca atingerea de Sfintele Moaste e ca o rugaciune a sfintilor pentru ea in fata Lui Dumnezeu, s-a atins totusi de ele.Cind il doare tare pe om , face orice , il cauta si pe Dumnezeu.Cind are bucurii e mai greu sa -si aminteasca faptul ca nimic nu poate fara El,, Fara de Mine nimic nu puteti face``Ce este acela ,,nimic``?Tu stii ?(,, Orice veti cere (de la Tatal) in Numele Meu, Eu voi face...``
Dumnezeu a vrut sa-i ia durerea care o necajea.
Oare ce bunatati vede Dumnezeu in inimile noastre cind ne da asemenea prajiturici din cofetaria Lui desi noi nu il ascultam , nu credem ca e bine sa facem asa cum ne-a lasat El prin Domnul nostru Iisus Hristos? (prajiturica din cofetaria Lui Dumnezeu cum zicea parintele Paisie Aghioritul)
Si nici minunea aceasta nu a adus-o in scaunul Sfintei Spovedanii, unde prin intermediul preotului stam fata in fata cu Domnul nostru Iisus Hristos, cel mai bun prieten al nostru.
A preotului este doar a deschide gura, caci Harul Duhului Sfant vorbeste prin el.
Asadar cine se fereste de preot sau zice vorbe rele despre preoti nu face bine , fiecare cu pacatele lui,preotul are Har nu pentru pacatele Lui , ci pentru ca primind Taina Preotiei , Dumnezeu l-a ales pentru a lucra prin intermediul lui.
La Judecata il va judeca pe el pt pacatele lui, pe mine pentru pacatele mele, nicidecum pentru ale preotului.

Intamplator cum neintamplator face Dumnezeu toate cele pe care ni le da, fata a ajuns sa-l sprijine de antebrat pe parintele Arsenie Papacioc de la Biserica pana la chilie.Din toata multimea aceea de oameni care se aduna in asteptarea binecuvantarilor si cuvintelor vii ale parintelui ,de cu zori, de cu noapte sau de cu rabdare de zile, ea care tocmai intrase pe poarta manastirii se gasea dintr-o data inundata de pacea, bunatatea , sfintenia marelui nostru duhovnic , a carui privire i-a ramas in inima ca o rugaciune smerita , un cer albastru, dar a carui privire de azi de la pranz ne-o urmari din cer.Dumnezeu sa-l pomeneasca si sa-l numere intre sfintii lui, sa-i ierte toate greselile cele de voie si cele fara de voie si sa-l odihneasca in pace.
Ne-o ocroti si ne-o intari intru Hristos parintele Arsenie Papacioc, nu ne-o lasa sa ne pierdem in indaratnicia noastra mult prea desteapta, sa pierdem dreapta credinta , iubirea , traditia care nu exista fara Sfanta Traditie.

sa-l pomenim pe parintele Arsenie Papacioc

,,Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: - Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.``
http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/07/parintele-arsenie-papacioc-plecat-la.html

http://foaienationala.ro/deinutul-arsenie-papacioc-sunt-gata-mor-pentru-tot-ce-spun.html

Semne

„Astăzi conducătorii nu sunt alături de Dumnezeu şi nici nu cred în El, acestor oameni nu le vor reuşi planurile lor, căci fără Dumnezeu nu se poate face nimic…”

„Oamenii uită de Dumnezeu şi din nimica se ridică în posturi de răspundere şi caută să ajungă în posturi cât mai mari, fără să gândească că acele grade le pot pierde, dar pe Dumnezeu nu pot să-L piardă niciodată, deoarece credincioşii trebuie să lupte cu duşmanul care este contra lui Dumnezeu. Să mergem pe drumul pe care a mers Hristos, pe drumul presărat de sânge. Dovada sunt ucenicii care au fost arşi de vii pe rug şi omorâţi în chinurile cele mai grele. De aceea, fiecare creştin, fiecare credincios, trebuie să lupte pentru credinţă.”
http://foaienationala.ro/episcopulmartir-nicolae-popovici-sau-despre-curajul-de-rosti1.html




Cica sa nu crezi in semne!Semne care nu sunt semne...
Mi-a spus de parca m-ar fi palmuit :,, n-ai prioritate`` Si pentru ca mi-a aflat slabiciunile , iar ele in loc sa ma intareasca m-au ingenuncheat, l-am auzit in sfarsit pe Dumnezeu care mi-a spus demult sa nu ma incred in oameni, ci doar in Dumnezeu.


Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.


Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Capitolul 12
1. Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul.
2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie
4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.
5. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele.
6. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine.
7. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine;
9. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
11. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit! Căci se cuvenea să vorbiţi voi de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deşi nu sunt nimic.
12. Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri.
13. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai că eu nu v-am fost povară? Dăruiţi-mi mie această nedreptate.
14. Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin.
16. Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteţ, v-am prins cu înşelăciune.

17. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?
18. L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme?
19. De mult vi se pare că ne apărăm faţă de voi. Dar noi grăim în Hristos, înaintea lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.
20. Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, de îngâmfări, de tulburări;
21. Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.
Links: repere

Caldura usoara!Ce mult conteaza sa fii la locul potrivit din vreme! Sa fii primul cand se scurge prima picatura de racoare! Mie nu mi-au placut niciodata competitiile.Atat din perspectiva castigatorului cat si din cea a pierzatorului.
Dar imi place apa, cred ca as fi prima, pe caldaram, desculta, despletita, daca ar incepe acum ploaia!Nu, n-as mai dansa!Cred ca as sta nemiscata de teama sa nu mi se scurga privirea undeva si sa nu te mai pot vedea niciodata, sa nu-ti mai pot citi picatura cu picatura gandurile, senzatiile, starile, amintirile...





Pisica Mo sta si ea nemiscata , doar , doar o veni un suvoi format dintr-o picatura navalnica sa o racoreasca.Capacul e bine inchis, nu ca cele de pe strada , cum le descrie stimabilul domn cu stimabila dumisale familie Meremia( http://www.4000dpi.ro/blog/?p=2572 ).Pisica Mo e in sigurata!Tu cum te simti?E drept sa te simti !?:)


Cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ?

Demult, un om l-a intrebat pe un batran calugar:
- Parinte, cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea sa zboare, sa se inalte singur in vazduh. Este acesta semn ca-i drept inaintea lui Dumnezeu, asemenea sfintilor ?
- Nu, fiule, nici vorba!
- Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sa mearga pe apa. Este acesta drept inaintea lui Dumnezeu ?
- Nici acesta ?
- Dar atunci, cine este drept ?
- Este cel ce-si duce viata linistit, in credinta si in frica de Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni crestini. Pentru a fi sfant nu trebuie sa te inalti in vazduh cu trupul; doar sufletul sa ti se inalte spre cer prin rugaciuni si fapte bune. Nici nu trebuie sa mergi pe ape; dar sufletul tau sa ramana mereu deasupra pacatelor si sa nu se afunde in ele. Doar asa, cu un suflet curat poti avea o viata curata. Doar asa, te poti chema bun crestin si poti spera in mantuire. Cel cu inima curata se va cunoaste, astfel, dupa viata sa linistita si dupa traiul cumpatat. Acela este om drept si inaintea oamenilor, si inaintea lui Dumnezeu.
"Ii cinstim pe sfinti, imitandu-i."


O lectie de inchinare

A fost odata, pe vremea cand bag de seama ca oamenii mari nu-i prea pricepeau pe copii, un baiat sarman care se nascuse fara maini si a carui mama se prapadise de timpuriu, dintr-o boala de acelea care nu iarta.
S-ar zice ca mai necajit suflet nu putea sa fie pe lume, si totusi copilandrul nostru se arata mereu senin la infatisare si plin de bucurie in inima lui, iar pe deasupra era vrednic si cuminte, de prinsesera drag de el toti oamenii din satul acela si din cele invecinate. Zice-se ca numai din cuvant aducea inapoi in cireada vacile care se razleteau, ca vedea uliul de departe si-l alunga pe data de peste ograzi, ca era iute la pas si ager la minte, iar mai presus de toate avea darul cantarii, de se putea intrece cu dascalii de biserica si cu pasarile vazduhului.
Si iata ca intr-o zi, apropiindu-se Sfintele Pasti, catadicsi sa vina la biserica din sat si boierul locului aceluia, care era inca tanar si cam fudul, dar pe care oamenii il primira in mijlocul lor cu toata caldura sufletelor curate, ca doar crestini suntem cu totii si datori sa ne iubim si sa ne veselim intru Domnul.
Si cand slujba s-a ispravit si a fost sa iasa boierul din biserica, acesta dadu cu ochii de copilandrul lipsit de maini, care sarea cu picioarele desculte, cand inainte, cand inapoi, peste un sant aflat chiar in fata sfantului lacas.
- Ce faci, blestematie?! - se rasti la el boierul, tragandu-si manusile de matase peste degetele ingalbenite de tutun. Asa se iese, ma, de la Sfanta Biserica?!
Copilandrul se opri din sarit, il privi cu ochii lui limpezi si-i raspunse cuviincios:
- Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin si eu cum pot, sarind crucis in cele patru colturi ale baltii...
Nici n-apuca bine copilul sa-si termine vorba si iata ca, sub ochii tuturor celor de fata, din apa limpezita de soare a baltii, scoase sfielnic capul un crin plapand si alb precum sufletul curat al micului inchinator!
Boierul se dadu un pas inapoi si-si facu o cruce mare, iar satenii il urmara, murmurand infiorati...
Asa cauta si tu, cetitorule, care esti mintos si ai mainile tefere, sa te inchini dupa cuviinta, ori ca treci prin fata bisericii, ori ca-ti incepi sau iti ispravesti lucrul, ori ca te afli in vreo alta imprejurare care cere inchinaciune, ca nu cumva sa te rusineze copilul fara maini dinaintea Judecatorului Hristos!

de la parintele Ciprian

Zambesc! Te vad inaintea mea , imi pare ca te cunosc de o viata! Pasesc, si cand sunt gata sa alerg, pentru ca acum iti vad foarte bine zambetul, imi pare ca ma cunosti de o viata,ma impiedic la timp si cad, ma ridic si ma scutur de praful gandurilor.Parul tremura odata cu gandurile,inima bate de o viata.In sfarsit, ea care a venit in urma mea,cea careia ii zambeai prin mine , cea cu care te imbratisezi acum si-ti umple gandurile, ti-a adus si zambetul pe chip.

Oamenii se cheama , se cauta sa-si dea saruturi sub Poarta Sarutului.Cine stie cand vor afla si ei adevarul despre Brancusi, despre Dumnezeu.
La acesta poarta ne cheama Dumnezeu , de la aceasta poarta plecam la Dumnezeu sau daca nu-L alegem pe El in timpul vietii pamantesti, ajungem la celalalt, la diavol.
Este o poarta a sarutului vietii si al mortii.
Ce simplu le-a aliniat sculptorul-Masa Tacerii (MASA APOSTOLILOR NEAMULUI)-aleea scaunelor, clepsidre ale timpului-Poarta Sarutului(MONUMENTUL INTREGIRII NEAMULUI), Biserica si apoi Coloana Fara Sfarsit(COLOANA SACRIFICIULUI INFINIT), toate pe aceeiasi axa, ca sa vezi drumul, caci Brancusi a gasit ,,Calea, Adevarul si Viata``.
Se spune ca la sfarsitul vremurilor toate neamurile se vor intoarce cu fata catre Dumnezeu.
Odata mi-a venit ideea ca ,,omenire`` vine de la ,,o menire`` si singura menire pe aceasta lume este indumnezeirea, adica mantuirea.

La mantuire poti sa ajungi de unul singur , sau casatorit fiind barbat cu femeie, asa cum scrie Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Corinteni ( despre starea casatorita , necasatorita si vaduvie)luptandu-te in timpul vietii sau chiar in ultima clipa, precum unul din cei doi talhari,intre care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos, cand esti chiar sub poarta, cand treci din viata pamanteasca in moarte sau in Viata, in vesnicie.

Credeam ca-mi zambeai mie, ca te cunosc de o viata, credeam ca am sa mor cand am cazut si-mi tremurau firele de par precum gandurile, precum inima, iar tu vedeai cum banal ma scutur de praf.Si era adevarat si ce vedeai tu si ce simteam eu, e un drum pentru fiecare, singur sau impreuna, cu Dumnezeu inainte.

* Iubirea cheama iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toata puterea şi cu toata fiinţa. * ( Constantin Brâncuşi )

">

Ti s-a intamplat sa uiti unde e liceul pe care l-ai absolvit, fara sa fi fost plecat vreodata din orasul tau in alta parte decat in scurte vacante?Cuiva, da! Ha-ha-ha!

Nu sunt nicaieri.Mi-am dat seama pentru ca nu m-ai cautat, nu mi-ai raspuns nici cind am scris , nici cind ai scris.Nu sunt nicaieri.Sunt o foaie de hartie goala in format A4 care traverseaza strada.
Pentru ca sunt curenti de aer coala zboara, ai zice ca-i o veselie pe linia continua, zboara printre masinile care circula cu viteza, zboara cand mai sus , cand mai jos , cand pe fata , cand pe verso, se-ntoarce in loc, e cand spadasin , cand o mare balerina.Cade!Nu face poc, nu face zgomot. O calca o masina cu patru roti , care se foloseste doar de trei dintre ele.Am evitat sa scriu ,,coala,, in loc de ,,foaia`` ca nu cumva sa crezi ca am luat-o razna si-ti spun tocmai tie ca zboara Coala.
Da, cam asta e tot.Am vazut intr-o zi o coala de hartie , format A4 care traversa strada.Strada avea patru benzi si mai era si linie continua.
Masinile treceau in viteza.Nu stiu cati barbati , femei si copii calatoreau inauntru, dar coala de hartie era singura , afara, parea ca se joaca.O coala de hartie care n-a folosit niciunui scop precis in viata ei .Cazuta , calcata , cu o culoare obosita ...nimanui pare ca nu i-ar mai fi de folos.Daca era o para , o piersica sau o cireasa galbena, cineva o lua , o spala si se bucura de ea.

O spala ploaia! Da, a inceput sa ploua!Copilul zdrentaros trimis la cersit se uita cu jind dupa ea, pentru cateva secunde flacara unei coli de hartie format A4 i-ar fi incalzit osisoarele .A ridicat-o cu grija ca sa nu o rupa , si-a intinso pe antebratul firav si a facut-o sa creada ca e cel mai mare avion in furtuna.Un avion printre masinile care trec in viteza, pe patru benzi .Linia e continua!Nu stiu cati barbati si femei si copii sunt in ele si nu stiu daca numele lor ar incapea intr-un ...avion.

p.s.Te cred, tu mereu vezi ceva acolo unde nu e nimic.Ca acum cand ti-am spus ca foaia de hartie e alba...In plus te pricepi foarte bine la regie ...:)

„Copiii odihnesc şi refac omul. Chiar ei sunt o refacere a omului. Ei rezumă: gingăşia şi frumuseţea; puritatea, nevinovăţia şi credinţa. Chiar pe Iisus L-au odihnit copiii. Cei mari Îl amărau mereu. Şi ieşise bine din necredincioasa Betsaida, unde Iisus abia tămăduise un orb, n-a izbăvit bine pe Petru de milostivirea Satanei, când a precizat curajul necesar şi riscurile mântuirii ( - o asemănare cu Iisus neapărat necesară: concluzia uceniciei -), când iată altă probă de micime sufletescă: În drum spre Capernaum ucenicii se priceau între ei, care ar fi mai mare? (Cine ştie dacă Petru a mai avut vreo pretenţie?) Când i-a întrebat Iisus despre ce vorbeau între ei pe cale, ucenicii au tăcut. Simţeau că au vorbit din ale cui nu trebuie. Acela se strămutase din Petru în ceilalţi, pe altă temă a celor omeneşti. După atâtea, şi atâţia – de la toţi - Iisus avea nevoie de odihnă. Deci şezând i-a chemat ( - Şi de câte ori i-a tot chemat! - ) şi le-a zis: De voieşte cineva să fie întâi, să fie cel mai de pe urmă dintre toţi şi sluga tuturora.

Mare înaintea lui Dumnezeu nu poate fi decât omul smerit. Oamenii ajung mari prin vitejii, bogăţie, putere, chiar deşteptăciune, – dar acestea-s trufie şi cu ea sperii lumea şi aşa eşti mare înaintea lumii sau asupra lumii. Lumea însă nu este cuprinsă în scoarţele Cărţii cereşti. Dar în schimb se scrie un pahar cu apă dat unui drumeţ, în numele dragostei de oameni. Şi luând un copilaş în braţe le-a zis: Cine primeşte pe unul dintre aceşti prunci în numele Meu, pe Mine mă primeşte şi pe Cel ce m-a trimis pe Mine. Cuvântul poate fi lărgit: Dacă mamele ar primi copiii în numele Domnului, ce străveziu ar fi în ei chipul lui Iisus! Abia atunci ş-ar da seama pe cine au primit prin copii. Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de-a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. Înţelepţii îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe-o necesitate în explicarea lumii. Copiii îl au ca pe un bunic de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în adevăr, şi înţelepţii pe dinafara lui.

Găseşti ceva şi cu mintea, dar numai dacă ai o inimă de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului. În ochii copiilor seninătatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real în Împărăţia copiilor decât într-un tratat de Mecanică cerească? Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi cei mari o pierdem. Sfinţii sunt nioşte mari copii. – Departe mai suntem de ei!”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.

Ce tara cu maci_stii?

Subject: Un comentariu despre ce se intampla cu baietii care au fost fertilizati in vitro
Stimati Domni, Eu sunt inginer electronist, specialist in comunicatii spatiale si in managementul cunoasterii si calitatii totale, iar fiul meu este student la medicina in anul trei. De trei ani ne ocupam intens de problemele geneticii mondiale si am sesizat in repetate randuri diverselor foruri romanesti, europene si mondiale asupra gravelor erori produse de geneticieni la fertilizarile artificiale. Va relatez doua fapte concrete, traite pe viu, la care m-as bucura daca am sa primesc raspunsuri rationale de la oamenii de stiinta. 1. Fiul meu a sesizat o eroare a ratiunii umane stiintifice, strecurata, intentionat sau nu, in genetica moderna si enuntata prin ipoteza Eve mtDNA. Eroarea consta in faptul ca pe baza acestei ipoteze se presupune ca mostenitorii primesc ADN mitocondrial numai pe cale materna, iar despre ADN-ul mitocondrial paternal se presupune ca nu mai are nici un rol genetic. Intradevar Adam mtDNA nu are nici un rol vizibil la constructia noului fat, dar surpriza apare la pubertate, cand acest invizibil Adam mtDNA reapare in spermatozoizii baietilor nascuti natural, in timp ce baietii nascuti in vitro sunt sterili, deoarece sperma lor nu contine Adam mtDNA. 2. La conferinta genetica de la Heidelberg, septembrie 2008, cercetatorii de la Universitatea Michigan au semnalat pentru prima oara in lume, faptul ca organele obtinute prin celule stem se reimbolnavesc dupa 40-50 de zile de aceeasi boala pe care a avut-o organul inlocuit, desi au fost luate toate masurile de securitate medicala pentru prevenirea oricarei transmisii aleatoare a bolii. Recent, in luna februarie 2010, cercetatorii de la NIG Mishima au anuntat ca au descoperit capacitatea mitocondriilor de a produce ARN mesager, ca o copie a informatiei pastrate in ADN-ul mitocondrial, cu scopul de a o transmite ADN-ului nuclear. Pe baza acestor informatii, noi am emis o noua ipoteza genetica in completarea ipotezei Eve mtDNA, “teoria Adam mtDNA”, ca cea mai plauzibila ipoteza a aparitiei vietii inteligente pe pamant, prin utilizarea informatiei continuta in ADN-ul mitocondrial paternal, Adam mtDNA, aflat in apendicele xifoid, numit biblic coasta lui Adam. Pe baza acestei teorii am fost caracterizati de oamenii de stiinta drept paranoici schizoizi, desi specialistii in genetica nu stiu de ce se obtin baieti infertili prin tehnologia fertilizarii artificiale, dar stiu sigur ca ei nu introduc Adam mtDNA in ovul. Este logic, daca nu introduci originalul nu ai dupa ce copia. Pe baza acestei teorii am fost caracterizati de teologi drept neimpartasiti si nespovediti, deoarece am apreciat ca Adam mtDNA doarme in coasta lui Adam de la fecundare pana la pubertate, lasand-o pe Eve mtDNA sa creasca mare, iar apoi se trezeste si emite copii ale bazei lui de date, cu care echipeaza toti spermatozoizii necesari perpetuarii speciei. Ca simpli muritori (fara nici o aluzie la numele nostru sinistru – Cosciug), am fi surprinsi daca cineva ar da un alt raspuns decat cel dat de Moise. Oare Moise cunostea procesul genetic de formare a omului sau a vorbit cu Dumnezeu? Va multumesc pentru intelegerea de a asculta nedumerirea mea.

Un articol primit de la o doctorita de nadejde : Christa

Ti-ai facut un autoportret?

Art Terapie

Exprima-te prin arta!
Procesul creativ implicat in realizarea de artă este vindecare şi de îmbunătăţire a vieţii.
Acesta uneşte corpul, mintea, şi sufletul.
Stresul, anxietatea, mânia, tristeţea, depresia, alcoolismul sau orice alt comportament adictiv, atacuri de panică, migrene, nemultumirile de orice fel, obezitatea sau anorexia, dezechilibre energetice denumite boli si etichetate ca fiind ,,pe fond nervos”, imagine de sine deteriorată - dezechilibre care pot fi abordate prin art terapie (desen, dans, pictura, colaj, fotografie, actiuni visual plastice, nutri-art, orice forma de arta).

Terapia prin Arta este un mijloc eficient de a reconcilia conflictele emoţionale şi stimularea conştiinţei de sine.

Cand corpul se imbolnaveste medicul ii poate vedea boala, cand psihicul e bolnav, psihiatrul ii pune diagnosticul, dar cand sufletul este supus mintii fara voia lui dupa o perioada de conflict apare si boala trupului: tristete, depresie, migrena, cancer,tulburari de nutritie si metabolism etc.

Vederea sufletului nu o detine medicul, fiecare om simte ce e in sufletul lui dar nu poate arata ca la ecograf ce se intampla in el. Ne folosim de arta ca sa exprimam cele sufletesti, ceea ce obtinem terapeutic printr-o forma de arta este pretios doar in plan individual, nu are valoare de opera de arta.
In sufletul omului doar Dumnezeu vede.

Se spune ca:
medicul trateaza si Dumnezeu vindeca.

Ca sa tratam trupul, cautam cu mintea in suflet, facem o harta propriilor greseli, impactul greselilor celorlalti asupra noastra, invatam sa iertam cu sufletul greselile mintii.

• Art terapie
• Isihasm
• Elemente de medicina traditionala romaneasca si chineza:

unesc in formula propusa: corp, minte şi suflet, despre care nu putem vorbi decat ca un intreg..
Arta e facuta de artisti.,,Arta nu e intamplare``.Ea presupune tehnici,metode si mijloace procedurale cu finalitate estetica, tehnica si atemporala, care traverseaza culturile lumii.
Art Terapia este accesibila oricarui individ, dar nu te face sa devii artist, nu te pune sa faci pe artistul si nu este educationala.
Prin art terapie, care se poate desfasura individual sau in grup, se activeaza potentialul creativ al individului, ceea ce permite autoexplorarea si intelegerea propriilor emoţii şi sentimente, se restructureaza imaginea de sine.
Prin dans, desen, pictura, colaj, modelaj, fotografie, actiuni vizual plastice, se sublimeaza si se declanseaza catarsisul personal.
În context literar, catharsis-ul este definit ca eliberare de pasiuni, purificare de emoţii.

Clinica de Medicina Integrativa


e-mail: abri_medica@yahoo.com
........................................................................

Dansul mirilor
Dans si art terapie in cuplu


Art terapie si Dansul pentru nunta – concept de terapie culturala (bonus – dans romanesc)

Art terapia – exprimarea prin arta a trairilor sufletesti , cu beneficiu in special a celor neexprimate de-a lungul vietii la momentul unor intimplari majore sau simple care ne-au marcat viata si care sunt stocate in subconstient cu promisiunea de a le rezolva ,,mai tirziu`` sau fara sa constientizam ca nerezolvate prin iertare cu iubire, nu ne dau pace si se ascund in noi , iesind la suprafata sub forma de : complexe , angoase, furie, manie, violenta, neincredere in sine si in cei din jur, atacuri de panica, dezechilibre minore sau majore denumite in medicina clasica boli.

Omul se afla in relatie :
1.Cu Dumnezeu
2.Cu sine
3.Cu ceilalti oameni




,,Mai tirziu``e ca un cos de gunoi al carui continut nu ne induram sa-l aruncam, ca stim noi ca odata am scapat acolo dintre bijuteriile noastre sufletesti, printre alte lucruri nefolositoare si pentru ca nici el nu se dezlipeste de noi asa de usor cum aruncam o hirtie mototolita la cos ori un mar pe jumatate mincat pentru ca cealalta jumatate are stricaciune.
Fiecare om are tainele lui , secretele lui pe care cind ar fi avut nevoie nu a avut cui le impartasi sau cu cine se sfatui.
Art terapia permite aceasta frumoasa intilnire intre tainele omului si exprimarea lor neexplicita pentru cei din jur , dar benefica celui care devine artistul propriilor trairi sufletesti.

Cind nu poti sa vorbesti despre un lucru anume, fie ca nu gasesti, ori n-ai cautat ori n-ai ajuns la persoana potrivita ca sa impartasesti neputintele tale sau sa primesti un sfat , o indrumare sau chiar un tratament, fie ca nu ai cuvintele care sa o poata descrie chiar pentru sine, ne putem folosi de ca de o punte de art terapie prin:
-pictura fara a rivaliza cu pictura academica,
-desen – (de cite ori vorbind la telefon n-ai mizgalit ceva fara sens …aparent),
-colaj- uitindu-te prin ziare, carti, reviste te regasesti in anumite lucruri, strigindu-le la un loc , decupate de peste tot ai o mai buna imagine a ceea ce esti sau ai vrea sa fii, ceea ce nu corespunde intotdeauna cu ceea ce ti-e de folos sa fii.
-dans – orice miscare constienta a fiecarei articulatii , a gradelor de libertate pe care le confera ele pentru tine, semnificatia in plan emotional a intinderii unui brat catre un copac, catre un om , catre ce-I e pe plac sufletului tau, chiar si numai mersul care pune in miscare 200 de muschi, dansul care asculta de muzica sufletului ( pe care, nu-i asa, desi ne dam seama ca e o simfonie minunata, rareori o ascultam cu atentie, dansul ca terapie permite autocunostere, corectarea posturii ( adesea viciata fie de statul la computer, fie de statul in picioare, fie de o dantura defectuoasa, fie de complexe, fie de altele).
-modelaj in lut ,
-framintatul painii si arta culinara ca terapie
-sculptura in materiale de duritati diferite, intocmai ca atunci cind vrem sa modelam pe cineva in viata noastra si in acest cineva gasim fie material moale de modelat , fie material dur care trebuieste cioplit…tot asa cum vrem sa modelam pe altul , mai intai sa cautam sa ne modelam pe noi.Dar dupa ce model?

Omul se afla in relatie :
1.Cu Dumnezeu...
2.Cu sine...
3.Cu ceilalti oameni...

Completeaza linia punctata cu stadiul relatiilor de la punctele 1, 2 si 3.(Scrie si ce trairi te insotesc la fiecare completare: furie, mainie, smerenie,indefinite traire, iubire, iertare…?)

Prin art terapie si isihasm mai faci putina curatenie in casa sufletului,cine stie cite din lucrurile frumoase nu le mai vedeai pentru ca erau acoperite de cele intunecate, stricate si nefolositoare, prin autocunoastere si iubirea pentru Dumnezeu, curatenia se intretine si sporeste pentru tot restul vietii, lucru esential atit pentru cei care se casatoresc, cit si pentru cei care nu sunt intr-o casatorie .


Printr-un asa serviciu de curatenie , in care gunoaiele constintei se pot ordona prin pictura, dans, modelaj, desen, colaj, alte forme de arta si pot fi reciclate (iertate) prin Sfinta Spovedanie si Sfinta Impartasanie orice relatie ( de la punctual 1,2 si 3) este cu fiecare noua si permanenta marturisire mai clara , mai curata.


Dansul pentru nunta este acea unire a cuplului in care din doi oameni care mergeau separat pe drumul vietii, vedem doi oameni care merg ca unul singur.

Asa de buna e intelegerea lor ca-si simt nevoile unul celuilalt.Daca mireasa s-a dezechilibrat , printr-un gest reflex mirele o sprijina.Acest gest reflex nu vine oricum, decit daca cel care sprijina simte si intuieste nevoile celuilalt.Si daca cel care s-a dezechilibrat si-a ales pe cine sa se bazeze.
Daca cineva a gresit un pas, cine-l iarta si cine-l scapa de ,,rusine`` si cine-l invata sa danseze mai departe?
Ori casatoria este ,, la bine si la greu``..

Pentru un ,,banal`` dans al mirilor, coregrafia pe muzica aleasa de ei sau impreuna cu ei, trebuie sa li se potriveasca intocmai cu statura, postura, posibilitatile fizice si perceptia muzicala si a momentului in care pentru cateva minute vor impartasi bucuria lor in doi ca unul singur, cu ceilalti oameni prezenti la nunta lor.




Dansul mirilor
Art Terapie
Isihasm

,,A DA`` Un concept de terapie culturala

Dumnezeu sa va binecuvinteze
si Maica Domnului sa va acopere cu Sfint Acoperamantul ei.