Voi nu auziţi cu ce ne aseamănă Duhul Sfânt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Şi iarăşi: Zilele lui ca umbra trec.

Am intrat intr-o noua sala de balet.La subsol.Tot intr-o casa boiereasca.Ca atunci cind am intrat prima data , aveam sase ani si maestrul de balet, unul despre care am auzit vorbindu-se pe toate octavele multi ani dupa ce plecase la Domnul, maestrul Daminescu ne punea sa facem pasul lui Pazvante.Ne luam cate trei patru de brateta si faceam cam un fel de mars militaresc.Nu intelegeam nimic si pentru ca-mi placea muzica, era ritmata si vesela si mi s-a parut ca nu aveam voie sa rad , limba imi iesea involuntar pe afara.Traim o bucurie launtrica la fiecare lectie de balet.Insista la sfarsitul orei sa-i spun de ce scot limba la el si eu nu-l credeam , ma uitam in ochii lui, vedeam ca rade s radeam si eu.Pana cand intr-o zi ind am fost constienta ca limba mea era pe afara.
Din ziua aceea nu stiu cum s-a intamplat , dar amestrul a disparut.
In noua sala de balet am intrat strangind bine din dinti, nu care cumva sa-mi sara iarasi limba pe-afara, ma topeam de bucurie in preajma pianului, a barei lustruite dintr-un lemn deschis la culoare care mirosea a maini prietenoase, a lemn cantator, a parchetului montat in zig-zag, imi place sa-i zic sinusoida cu colturi, de parca o inima a baletului s-a cautat de sanatate si si-a intins electrocardiograma sub picioarele balerinelor.Despre profesoara de balet nu pot sa zic prea multe, ma tem sa nu-mi scape limba pe afara.
E ardeleanca.Are un zambet asimetric si ochii i se micsoreaza indreptandu-se oblic catre tample.M-a condus in cabina, mi-a dat o rochie si m-a lasat sa ma schimb.
Nu mai vazusem o rochie asa de frumoasa.Poalele erau din voal alb ca o spuma, corsetul din catifea verde -muschi de padure , paiete aurii domoale.
In sala mai erau ca mine, alte fete , toate visau sa devina candva Ana Pavlova.Dintr-un punct de vedere era foarte probabil.O pereche de poante se facea rost cu greu, daca se milostivea vreo colega de-a profesoarei ( si pe ea o chema tot Ana)sa ne trimita de la Opera Romana cateva perechi purtate .Nu tineai cont ca sunt mai mici sau mai mari pentru piciorul tau, le punai , te bucurai si mai vroiai.

Acum stateam toate in sala , asteptam sa ne spunem numele si ce ne-o mai intreba.Si Ana a pornit magnetofonul,ne-a spus sa dansam , a dansat si ea cu noi,ma intreb si acum daca oi fi scos limba.Era un vals ,, nu-i nimic , traiam fara obligatia pasilor execati, eram chiar Valsul Florilor...asa m-am cunoscut.Ce mult imi plac mie margaretele!

In ce zi a facut Dumnezeu iarba si pomii? In ziua a doua!
,,11. Apoi a zis Dumnezeu: "Să dea pământul din sine verdeaţă: iarbă, cu sămânţă într-însa, după felul şi asemănarea ei, şi pomi roditori, care să dea rod cu sămânţă în sine, după fel, pe pământ!" Şi a fost aşa.``http://www.bibliaortodoxa.ro/vechiul-testament/25/Facerea

,,Voi nu auziţi cu ce ne aseamănă Duhul Sfânt? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului; aşa va înflori. Şi iarăşi: Zilele lui ca umbra trec. Şi iarăşi: Zilele mele ca umbra s-au plecat şi eu ca iarba m-am uscat.
Şi iarăşi zice: S-au stins ca fumul zilele mele şi oasele mele ca uscăciunea s-au uscat. Şi iarăşi: Zilele anilor noştri ca pânza păianjenului. Cu pânza păianjenului s-au asemănat zilele vieţii noastre. Adică, cât este de slabă pânza păianjenului, aşa-i de slabă viaţa noastră pe pământ; suntem umbra, vis şi floare pe pământ!

Dumnezeu zice lui Isaia: Ascultă, proorocule, strigă şi zi aşa înaintea poporului: Tot trupul omului este iarbă şi toată slava omului este ca floarea ierbii. Uscatu-s-a iarba şi floarea ei a căzut, iar cuvântul Domnului rămâne în veac. Deci, să nu punem bază pe viaţa aceasta, că-i umbră şi vis.

Ştiţi ce rămâne în veci? Sufletul. Trupul vedeţi că se face ţărână. Că îngropăm şi dezgropăm morţii şi se fac în puţină vreme ţărână. Mai ales după o vreme nici oasele nu mai rămân; toate se fac nimic.

Asta-i şi porunca cea dintâi, că pământ eşti şi în pământ vei merge. Dar sufletul nu moare niciodată. Sufletul rămâne în vecii vecilor, că el este duh şi nu poate să moară. Aşa l-a făcut Dumnezeu.

Dar, ca să ştiţi ce se întâmplă cu sufletul când moare omul, am să vă spun care-i drumul sufletului imediat după moarte, după tradiţia Bisericii Ortodoxe.``
De când murim şi până la 40 de zile, când are loc judecata particulară a sufletului şi se hotărăşte de Dumnezeu unde o să stăm, la bine sau la rău, până la judecata de apoi, este un timp de tranziţie, adică un timp provizoriu, pentru drepţi şi pentru păcătoşi.

Când moare omul şi când îşi dă sufletul, în clipa aceea apar în faţa lui atâţia diavoli, câte păcate a avut omul şi atâţia îngeri sfinţi, câte fapte bune a avut el în viaţă. Aşa arată Sfântul Efrem Sirul.

Şi este o mare luptă atunci. Că sfintele puteri se luptă cu diavolii cum să ia sufletul, că ei zic că este al lor, că are păcate mai multe; iar îngerii zic că are mai multe fapte bune. Şi este o mare luptă şi de aceea se teme sufletul să iasă din trup. I se leagă limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate să spună. El ar spune: "Uite, câţi diavoli au venit!".

A văzut la Agapia Veche, părintele Eftimie, cu o săptămână înainte de a muri, cum se luptau îngerii cu diavolii pentru suflet, zicând: "Uite cum se luptă! Îngerii Domnului sunt cu cununi de aur pe cap şi-i lovesc pe draci. Uite cum fug!"

Cu o săptămână înainte a spus când va muri, căci a fost un om ales al lui Dumnezeu, cum spuneau maicile. Dar nu toţi văd taina aceasta, şi să o poată spune; o văd, dar nu o pot spune.

Atunci în ceasul morţii are mare îndrăzneală îngerul de la botez. Când vine acesta, toţi se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vă rugaţi acasă, după ce aţi terminat rugăciunile, să faceţi şi câteva închinăciuni la îngerul pe care îl aveţi de la Botez şi să ziceţi aşa: "Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine păcătosul sau păcătoasa!".
http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm

Din "cel in toate puternic ca un leu" in "cel cu totul milostiv"

Psalmul 103
1. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
2. Întru strălucire şi în mare podoabă Te-ai îmbrăcat; Cel ce Te îmbraci cu lumina ca ş i cu o haină;
3. Cel ce întinzi cerul ca un cort; Cel ce acoperi cu ape cele mai de deasupra ale lui;
4. Cel ce pui norii suirea Ta; Cel ce umbli peste aripile vânturilor;
5. Cel ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc;
6. Cel ce ai întemeiat pământul pe întărirea lui şi nu se va clătina în veacul veacului.
7. Adâncul ca o haină este îmbrăcămintea lui; peste munţi vor sta ape.
8. De certarea Ta vor fugi, de glasul tunetului Tău se vor înfricoşa.
9. Se suie munţi şi se coboară văi, în locul în care le-ai întemeiat pe ele.
10. Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece şi nici nu se vor întoarce să acopere pământul.
11. Cel ce trimiţi izvoare în văi, prin mijlocul munţilor vor trece ape;
12. Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului, asinii sălbatici setea îşi vor potoli.
13. Peste acelea păsările cerului vor locui; din mijlocul stâncilor vor da glas.
14. Cel ce adăpi munţii din cele mai de deasupra ale Tale, din rodul lucrurilor Tale se va sătura pământul.
15. Cel ce răsari iarbă dobitoacelor şi verdeaţă spre slujba oamenilor;
16. Ca să scoată pâine din pământ şi vinul veseleşte inima omului;
17. Ca să veselească faţa cu untdelemn şi pâinea inima omului o întăreşte.
18. Sătura-se-vor copacii câmpului, cedrii Libanului pe care i-ai sădit; acolo păsările îşi vor face cuib.
19. Locaşul cocostârcului în chiparoşi. Munţii cei înalţi adăpost cerbilor stâncile scăpare iepurilor.
20. Făcut-ai luna spre vremi, soarele şi-a cunoscut apusul său.
21. Pus-ai întuneric şi s-a făcut noapte, când vor ieşi toate fiarele pădurii;
22. Puii leilor mugesc ca să apuce şi să ceară de la Dumnezeu mâncarea lor.
23. Răsărit-a soarele şi s-au adunat şi în culcuşurile lor se vor culca.
24. Ieşi-va omul la lucrul său şi la lucrarea sa până seara.
25. Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut! Umplutu-s-a pământul de zidirea Ta.
26. Marea aceasta este mare şi largă; acolo se găsesc târâtoare, cărora nu este număr, vietăţi mici şi mari.
27. Acolo corăbiile umblă; balaurul acesta pe care l-ai zidit, ca să se joace în ea.
28. Toate către Tine aşteaptă ca să le dai lor hrană la bună vreme.
29. Dându-le Tu lor, vor aduna, deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăţi;
30. Dar întorcându-ţi Tu faţa Ta, se vor tulbura; lua-vei duhul lor şi se vor sfârşi şi în ţărână se vor întoarce.
31. Trimite-vei duhul Tău şi se vor zidi şi vei înnoi faţa pământului.
32. Fie slava Domnului în veac! Veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
33. Cel ce caută spre pământ şi-l face pe el de se cutremură; Cel ce se atinge de munţi şi fumegă.
34. Cânta-voi Domnului în viaţa mea, cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.
35. Plăcute să-I fie Lui cuvintele mele, iar eu mă voi veseli de Domnul.
36. Piară păcătoşii de pe pământ şi cei fără de lege, ca să nu mai fie. Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul.


Sfantul Mucenic Pantelimon- DOCTOR FARA DE ARGINTI- praznuit azi , iulie 27




Sfantul Mucenic Pantelimon s-a nascut in anul 284 in orasul Nicomidia. A trait in timpul imparatului Maximian (286-305). La nastere a primit numele de Pantoleon, care inseamna "cel in toate puternic ca un leu", un nume pagan, caci tatal sau impartasea credinta in zei. Insa Evula, mama sa, era crestina. Aceasta moare la putini ani de la nasterea lui Pantoleon. La indemnul tatalui sau termina Scoala de Medicina din Nicomidia, iar ucenicia o va face cu renumitul medic Eufrosin.

Afla de la preotul Ermolae ca Hristos este singurul doctor adevarat. Dupa ce ridica din moarte un copil care fusese muscat de o naparca, prin chemarea lui Hristos, cere sa fie botezat. Dupa ce primeste botezul de la preotul Ermolae, numele sau a devenit Pantelimon, care inseamna "cel cu totul milostiv".
http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox/sfantul-mucenic-pantelimon-120449.html

Din învăţăturile Părintelui Arsenie Boca: Iisus şi slăbănogul
„Aceştia sunt cei doi fii ai lui Dumnezeu: Iisus, mai înainte de toţi vecii, şi omul, fiul vremelniciei. Acesta de al doilea, a ajuns rău, a ajuns slăbănog. Unii sunt slăbănogi după trup, alţii după minte: nu pot înţelege şi nu se pot bucura de bine. S-a dovedit aceasta în nenumărate rânduri, când Iisus făcea bine omului.
Iisus a tămăduit un slăbănog. Nu-i nicio mirare – Dumnezeu fiind. Ce-a făcut? – L-a iertat de păcate; de greşelile săvârşite împotriva vieţii, împotriva firii sale, şi i-a dat porunca să fie iarăşi om, rudenia lui Dumnezeu. De altfel, pentru această refacere a omului a şi venit Iisus între oameni. El ne-a spus, cu toate prilejurile, că păcatele, greşelile împotriva vieţii, acestea sunt cauza pentru care omnul a ajuns un mutilat al vieţii acesteia. Refacerea omului este refacerea acestei înrudiri pierdute. E de neînţeles cum nu simte omul cu sufletul că a ieşit din omenie, ci abia simte cu trupul, că s-a depărtat de Dumnezeu şi a ajuns o grămadă de doage. E de neînţeles că durerea trupului îl face să ceară ajutorul lui Dumnezeu, pe când de durerea sufletului, de strâmbarea sau amorţirea lui, nici nu se mişcă. E de neînţeles cum oamenii aleargă după sănătatea trupului, dar după iertarea păcatelor aşa de puţini. Aceasta din urmă face înţeleasă pe cea dintâi. Iisus le avea pe amândouă: şi puterea de-a ierta păcatele şi puterea de-a tămădui firea de neputinţe. Făcea ochi unde nu era din naştere, îndrepa gârbovi, învia nervii omorâţi de păcate, învia morţii omorâţi de moarte. Nouă, preoţilor, încă nu ne-a dat Iisus jumătate din darul Său: darul de a ierta păcatele omului în numele Său. A doua jumătate, a tămăduirii organice. Nu ne-a mai dat-o, fiindcă şi aşa toţi oamenii aşteptăm să fim transformaţi, din oameni pământeşti în oameni duhovniceşti, în oameni nemuritori, în oameni cereşti. A făcut Iisus minuni - şi oamenii cred că cele mai mari sunt cele care privesc sănătatea trupului – dar marea minune a învierii din morţi, e ceea ce mărturisim când zicem: aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să vie. Amin. Abia atuncea va scăpa firea omului de slăbănogie. Până atunci are putinţa de a scăpa de păcate. – Şi aceasta este o minune mai mare decât a tămădui un stomac, o mână uscată, sau repararea unui ochi. Sunt lucruri grele şi acestea, dar n-au nimic religios în ele. Le fac şi medicii. Omul le cere lui Dumnezeu; cere minuni. În definitiv ce cere omul? Cere sfinţenia pe care a pierdut-o. Acesta-i singurul lucru pe care-l cere şi Dumnezeu din partea omului. Iar sfinţenia vieţii o pot avea şi oamenii cu un trup neputincios. De aceea, nouă preoţilor, Iisus ne-a dat numai o jumătate din darul Său, rămânând ca cealaltă însuşi să o împlinească, când va înceta desăvârşit slăbănogia omului, la înviere. Dar a doua nu se dobândeşte fără prima. Însăşi vestirea Împărăţiei Cerurilor a început cu cuvântul pocăinţei.”

http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/07/din-invataturile-parintelui-arsenie.html

mere, mare

Pe un om mare il recunosc dupa micile lui bucurii.De pilda , Maria Contesa a primit cu bucurie doua mere , desi erau la fel ca cele din marul ei de acasa.
Apoi a fugit la coltul strazii, proiectindu-si parca toata copilaria pe frumusetea micului parc din spatele ei.Acolo astepta sa-mi trimita bezele cand am trecut cu masina pe langa ea.

,,Moartea nu vine sa-i faci o cafea``

Pe vremuri aveam o colega de birou.Avea maini mici delicate, gambe subtiri si cel mai mult imi placeau ochii ei.Erau ca un fluture mare care-si deschide aripile si e cind mirat , cind uimit.
Cu sor-sa am fost colega la facultate.Si ea era frumoasa, o bruneta cu trasaturi fine si hotarate si cu un zambet pregatit in coltul gurii, de nu stiai cind se bucura si cind e ironica.Colegii ei erau in dificultae si asa fata asta si-a gasit perechea tocmai in Germania.Este medic, e apreciata, dar a semnat un contract ( daca asa i s-a cerut , ce putea sa faca) prin care timp de tz ani nu are voie sa nasca plozi.
Tatal fetelor a fost un traitor comunist.Spre sfarsitul vietii, dupa ce gustase din pensia postrevolutionara, amara pentru oricine s-a chinuit multi ani la pat cu o boala preabinecunoscuta, cu care mai degraba te imprietenesti decat sa te tavalesti.
Nu fusese la Biserica decat cind il botezasera parintii si pentru ca se casatorise devreme si inca nu-l tulburasera promisiunile partidului rosu, intrase in Biserica si pentru unirea in fata Lui Dumnezeu cu sotia lui.Cred ca fetele fusesera crestinate fara stirea domniei sale.Aci intelepciunea muierii isi spune cuvantul, dar intelepciunea vine dintr-o casatorie binecuvantata.

Fiica sa nu indraznea sa-i cheme un preot, il vedea chinuindu-se zile in sir.Ii respecta dorinta, nici ea nu stie ce inseamna Sfanta Spovedanie si nici Sfanta Impartasanie, dar ar fi facut orice pentru el.
Dar cu sila nu se poate nimic.In fond, respectandu-i dorinta, fata lui respecta una din poruncile Lui Dumnezeu : ,,Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta``?
Dar Mila Lui Dumnezeu e necuprinsa de mintea omeneasca, singurul care vede ce s-a petrecut in inima omului, caci singur omul acesta bolnav , in pat cu boala trupului si a sufletului, atat de pornit pana atunci impotriva preotimii si in genere a Lui Dumnezeu si Bisericii Lui, a cerut sa i se aduca preotul sa se marturiseasca.
,,moartea nu vine sa-i faci o cafea``pr Arsenie Papacioc

Mare lucru sa pleci in lumea de dincolo, unit fiind cu Hristos (Sfanta Impartasanie), cine stie cate pacate s-au ispasit prin boala care l-a tinut la pat.Unii au timp , unii pleaca fara sa fi purtat grija sufletului , rapiti fiind de tot felul de griji , niciuna scuzabila fata de ascultarea de Dumnezeu.Odata iesit din trup sufletul este luat ori de duhurile rele ori de cele bune.Depinde cu care s-a ingrijit fiecare suflet sa se uneasca de-a lungul vietii.Sfanta Impartasanie inseamna unirea cu Hristos, iar daca ea se face si in clipa plecarii sufletului din trup, oare cum va mai putea vreun duh sa ia sufletul acela?Nicicum, caci Hristos a Inviat!
E foarte important in ce stare e sufletul cind pleaca din trup.In acea stare va fi Judecat!De pilda, acu pot sa am fata senina , dar ganduri mincinoase si daca mor ...fata ramane cu trupul in tarana, dar sufletul se va infatisa in minciuna.Dupa cum suntem in acea clipa.Mare lucru paza mintii!(Rugati-va neincetat zice Sfantul Apostol Pavel ...si ce e greu sa zicem cu mintea in inima ,,Doamne miluieste``...e greu , suntem obositi de purtarile neascultatoare)

Pe fata cu ochii precum un fluture cu aripile deschise am mai intalnit-o de cateva ori in viata.O data la o lectie de tango si altadata cand avea o migrena zdrobitoare.
eram intr-un pelerinaj, nu stiu de ce venise, cred ca de plictisealasau pentru ca citise o carte despre viata unui duhovnic, a unui sfant .Fuseseram la mormantul parintelui Arsenie Boca si innoptasem la Manastirea Criscior, acu de dimineata eram in trapeza cu ferestre inalte si joase, fata cu pestele prajit din farfurii, auriu si proaspat, era un rasfat asa ca pentru iubitorii de placeri.(Infranare placuta :)!)Nici nu putea manca , nici nu putea bea ceva de durere.Si desi nu credea ca atingerea de Sfintele Moaste e ca o rugaciune a sfintilor pentru ea in fata Lui Dumnezeu, s-a atins totusi de ele.Cind il doare tare pe om , face orice , il cauta si pe Dumnezeu.Cind are bucurii e mai greu sa -si aminteasca faptul ca nimic nu poate fara El,, Fara de Mine nimic nu puteti face``Ce este acela ,,nimic``?Tu stii ?(,, Orice veti cere (de la Tatal) in Numele Meu, Eu voi face...``
Dumnezeu a vrut sa-i ia durerea care o necajea.
Oare ce bunatati vede Dumnezeu in inimile noastre cind ne da asemenea prajiturici din cofetaria Lui desi noi nu il ascultam , nu credem ca e bine sa facem asa cum ne-a lasat El prin Domnul nostru Iisus Hristos? (prajiturica din cofetaria Lui Dumnezeu cum zicea parintele Paisie Aghioritul)
Si nici minunea aceasta nu a adus-o in scaunul Sfintei Spovedanii, unde prin intermediul preotului stam fata in fata cu Domnul nostru Iisus Hristos, cel mai bun prieten al nostru.
A preotului este doar a deschide gura, caci Harul Duhului Sfant vorbeste prin el.
Asadar cine se fereste de preot sau zice vorbe rele despre preoti nu face bine , fiecare cu pacatele lui,preotul are Har nu pentru pacatele Lui , ci pentru ca primind Taina Preotiei , Dumnezeu l-a ales pentru a lucra prin intermediul lui.
La Judecata il va judeca pe el pt pacatele lui, pe mine pentru pacatele mele, nicidecum pentru ale preotului.

Intamplator cum neintamplator face Dumnezeu toate cele pe care ni le da, fata a ajuns sa-l sprijine de antebrat pe parintele Arsenie Papacioc de la Biserica pana la chilie.Din toata multimea aceea de oameni care se aduna in asteptarea binecuvantarilor si cuvintelor vii ale parintelui ,de cu zori, de cu noapte sau de cu rabdare de zile, ea care tocmai intrase pe poarta manastirii se gasea dintr-o data inundata de pacea, bunatatea , sfintenia marelui nostru duhovnic , a carui privire i-a ramas in inima ca o rugaciune smerita , un cer albastru, dar a carui privire de azi de la pranz ne-o urmari din cer.Dumnezeu sa-l pomeneasca si sa-l numere intre sfintii lui, sa-i ierte toate greselile cele de voie si cele fara de voie si sa-l odihneasca in pace.
Ne-o ocroti si ne-o intari intru Hristos parintele Arsenie Papacioc, nu ne-o lasa sa ne pierdem in indaratnicia noastra mult prea desteapta, sa pierdem dreapta credinta , iubirea , traditia care nu exista fara Sfanta Traditie.

sa-l pomenim pe parintele Arsenie Papacioc

,,Părintele Arhimandrit Arsenie Papacioc: - Eu recomand o stare de veselie interioară, lăuntrică, din inimă, o stare ce înseamnă rugăciune neîncetată. O stare de veselie adevărată, degajată de problemele vieţii, de problemele cărărilor vieţii, ale unuia şi ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Dacă-i întristare, se clocesc ouăle diavolului. Este o stare de absenţă, de întunecare. Dacă un om nu moare de pe poziţia de trăire, de înălţare, de steag, toată creaţia suferă. Noi trăim într-o mare unitate, toată creaţia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despărţim de marea unitate, suntem pe poziţie de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o poziţie de trăire. Pentru că tragedia întregii lumi trebuie plânsă ca propriile noastre păcate. Şi starea de rugăciune înseamnă o stare de prezenţă. Eu ca duhovnic ce toată ziua stau de vorbă cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevoinţe. Recomand o stare de prezenţă permanentă, care înseamnă recunoaşterea forţelor de bine din tine.``
http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/07/parintele-arsenie-papacioc-plecat-la.html

http://foaienationala.ro/deinutul-arsenie-papacioc-sunt-gata-mor-pentru-tot-ce-spun.html

Semne

„Astăzi conducătorii nu sunt alături de Dumnezeu şi nici nu cred în El, acestor oameni nu le vor reuşi planurile lor, căci fără Dumnezeu nu se poate face nimic…”

„Oamenii uită de Dumnezeu şi din nimica se ridică în posturi de răspundere şi caută să ajungă în posturi cât mai mari, fără să gândească că acele grade le pot pierde, dar pe Dumnezeu nu pot să-L piardă niciodată, deoarece credincioşii trebuie să lupte cu duşmanul care este contra lui Dumnezeu. Să mergem pe drumul pe care a mers Hristos, pe drumul presărat de sânge. Dovada sunt ucenicii care au fost arşi de vii pe rug şi omorâţi în chinurile cele mai grele. De aceea, fiecare creştin, fiecare credincios, trebuie să lupte pentru credinţă.”
http://foaienationala.ro/episcopulmartir-nicolae-popovici-sau-despre-curajul-de-rosti1.html




Cica sa nu crezi in semne!Semne care nu sunt semne...
Mi-a spus de parca m-ar fi palmuit :,, n-ai prioritate`` Si pentru ca mi-a aflat slabiciunile , iar ele in loc sa ma intareasca m-au ingenuncheat, l-am auzit in sfarsit pe Dumnezeu care mi-a spus demult sa nu ma incred in oameni, ci doar in Dumnezeu.


Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.


Epistola a doua către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13

Capitolul 12
1. Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul.
2. Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer.
3. Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie
4. Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască.
5. Pentru unul ca acesta mă voi lăuda; iar pentru mine însumi nu mă voi lăuda decât numai în slăbiciunile mele.
6. Căci chiar dacă aş vrea să mă laud, nu voi fi fără minte, căci voi spune adevărul; dar mă feresc de aceasta, ca să nu mă socotească nimeni mai presus decât ceea ce vede sau aude de la mine.
7. Şi pentru ca să nu mă trufesc cu măreţia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc.
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca să-l îndepărteze de la mine;
9. Şi mi-a zis: Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea se desăvârşeşte în slăbiciune. Deci, foarte bucuros, mă voi lăuda mai ales întru slăbiciunile mele, ca să locuiască în mine puterea lui Hristos.
10. De aceea mă bucur în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare.
11. M-am făcut ca unul fără minte, lăudându-mă. Voi m-aţi silit! Căci se cuvenea să vorbiţi voi de bine despre mine, pentru că nu sunt cu nimic mai prejos decât cei mai de frunte dintre apostoli, deşi nu sunt nimic.
12. Dovezile mele de apostol s-au arătat la voi în toată răbdarea, prin semne, prin minuni şi prin puteri.
13. Căci cu ce sunteţi voi mai prejos decât celelalte Biserici, decât numai că eu nu v-am fost povară? Dăruiţi-mi mie această nedreptate.
14. Iată, a treia oară sunt gata să vin la voi şi nu vă voi fi povară, căci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru că nu copiii sunt datori să agonisească pentru părinţi, ci părinţii pentru copii.
15. Deci eu foarte bucuros voi cheltui şi mă voi cheltui pentru sufletele voastre, deşi, iubindu-vă mai mult, eu sunt iubit mai puţin.
16. Dar fie! Eu nu v-am împovărat. Ci, fiind isteţ, v-am prins cu înşelăciune.

17. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?
18. L-am rugat pe Tit şi am trimis, împreună cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi în acelaşi duh? N-am călcat noi pe aceleaşi urme?
19. De mult vi se pare că ne apărăm faţă de voi. Dar noi grăim în Hristos, înaintea lui Dumnezeu. Şi toate acestea, iubiţii mei, pentru zidirea voastră.
20. Căci mă tem ca nu cumva venind, să nu vă găsesc pe voi aşa precum voiesc, iar eu să fiu găsit de voi aşa precum nu voiţi; mă tem adică de certuri, de pizmă, de mânii, de întărâtări, de clevetiri, de murmure, de îngâmfări, de tulburări;
21. Mă tem ca nu cumva, venind iarăşi, să mă umilească Dumnezeul meu la voi şi să plâng pe mulţi care au păcătuit înainte şi nu s-au pocăit de necurăţia şi de desfrânarea şi de necumpătarea pe care le-au făcut.
Links: repere

Caldura usoara!Ce mult conteaza sa fii la locul potrivit din vreme! Sa fii primul cand se scurge prima picatura de racoare! Mie nu mi-au placut niciodata competitiile.Atat din perspectiva castigatorului cat si din cea a pierzatorului.
Dar imi place apa, cred ca as fi prima, pe caldaram, desculta, despletita, daca ar incepe acum ploaia!Nu, n-as mai dansa!Cred ca as sta nemiscata de teama sa nu mi se scurga privirea undeva si sa nu te mai pot vedea niciodata, sa nu-ti mai pot citi picatura cu picatura gandurile, senzatiile, starile, amintirile...





Pisica Mo sta si ea nemiscata , doar , doar o veni un suvoi format dintr-o picatura navalnica sa o racoreasca.Capacul e bine inchis, nu ca cele de pe strada , cum le descrie stimabilul domn cu stimabila dumisale familie Meremia( http://www.4000dpi.ro/blog/?p=2572 ).Pisica Mo e in sigurata!Tu cum te simti?E drept sa te simti !?:)


Cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ?

Demult, un om l-a intrebat pe un batran calugar:
- Parinte, cine-i drept inaintea lui Dumnezeu ? Am auzit povestindu-se despre o mare minune: un om care putea sa zboare, sa se inalte singur in vazduh. Este acesta semn ca-i drept inaintea lui Dumnezeu, asemenea sfintilor ?
- Nu, fiule, nici vorba!
- Dar am auzit povestindu-se si despre un om ce putea sa mearga pe apa. Este acesta drept inaintea lui Dumnezeu ?
- Nici acesta ?
- Dar atunci, cine este drept ?
- Este cel ce-si duce viata linistit, in credinta si in frica de Dumnezeu. Daca Dumnezeu ar fi vrut ca noi sa zburam, atunci ne-ar fi dat aripi. Rostul nostru este de a fi buni crestini. Pentru a fi sfant nu trebuie sa te inalti in vazduh cu trupul; doar sufletul sa ti se inalte spre cer prin rugaciuni si fapte bune. Nici nu trebuie sa mergi pe ape; dar sufletul tau sa ramana mereu deasupra pacatelor si sa nu se afunde in ele. Doar asa, cu un suflet curat poti avea o viata curata. Doar asa, te poti chema bun crestin si poti spera in mantuire. Cel cu inima curata se va cunoaste, astfel, dupa viata sa linistita si dupa traiul cumpatat. Acela este om drept si inaintea oamenilor, si inaintea lui Dumnezeu.
"Ii cinstim pe sfinti, imitandu-i."


O lectie de inchinare

A fost odata, pe vremea cand bag de seama ca oamenii mari nu-i prea pricepeau pe copii, un baiat sarman care se nascuse fara maini si a carui mama se prapadise de timpuriu, dintr-o boala de acelea care nu iarta.
S-ar zice ca mai necajit suflet nu putea sa fie pe lume, si totusi copilandrul nostru se arata mereu senin la infatisare si plin de bucurie in inima lui, iar pe deasupra era vrednic si cuminte, de prinsesera drag de el toti oamenii din satul acela si din cele invecinate. Zice-se ca numai din cuvant aducea inapoi in cireada vacile care se razleteau, ca vedea uliul de departe si-l alunga pe data de peste ograzi, ca era iute la pas si ager la minte, iar mai presus de toate avea darul cantarii, de se putea intrece cu dascalii de biserica si cu pasarile vazduhului.
Si iata ca intr-o zi, apropiindu-se Sfintele Pasti, catadicsi sa vina la biserica din sat si boierul locului aceluia, care era inca tanar si cam fudul, dar pe care oamenii il primira in mijlocul lor cu toata caldura sufletelor curate, ca doar crestini suntem cu totii si datori sa ne iubim si sa ne veselim intru Domnul.
Si cand slujba s-a ispravit si a fost sa iasa boierul din biserica, acesta dadu cu ochii de copilandrul lipsit de maini, care sarea cu picioarele desculte, cand inainte, cand inapoi, peste un sant aflat chiar in fata sfantului lacas.
- Ce faci, blestematie?! - se rasti la el boierul, tragandu-si manusile de matase peste degetele ingalbenite de tutun. Asa se iese, ma, de la Sfanta Biserica?!
Copilandrul se opri din sarit, il privi cu ochii lui limpezi si-i raspunse cuviincios:
- Iertare, domnia-ta, dar daca n-am maini, ca toata lumea, ma inchin si eu cum pot, sarind crucis in cele patru colturi ale baltii...
Nici n-apuca bine copilul sa-si termine vorba si iata ca, sub ochii tuturor celor de fata, din apa limpezita de soare a baltii, scoase sfielnic capul un crin plapand si alb precum sufletul curat al micului inchinator!
Boierul se dadu un pas inapoi si-si facu o cruce mare, iar satenii il urmara, murmurand infiorati...
Asa cauta si tu, cetitorule, care esti mintos si ai mainile tefere, sa te inchini dupa cuviinta, ori ca treci prin fata bisericii, ori ca-ti incepi sau iti ispravesti lucrul, ori ca te afli in vreo alta imprejurare care cere inchinaciune, ca nu cumva sa te rusineze copilul fara maini dinaintea Judecatorului Hristos!

de la parintele Ciprian

Zambesc! Te vad inaintea mea , imi pare ca te cunosc de o viata! Pasesc, si cand sunt gata sa alerg, pentru ca acum iti vad foarte bine zambetul, imi pare ca ma cunosti de o viata,ma impiedic la timp si cad, ma ridic si ma scutur de praful gandurilor.Parul tremura odata cu gandurile,inima bate de o viata.In sfarsit, ea care a venit in urma mea,cea careia ii zambeai prin mine , cea cu care te imbratisezi acum si-ti umple gandurile, ti-a adus si zambetul pe chip.

Oamenii se cheama , se cauta sa-si dea saruturi sub Poarta Sarutului.Cine stie cand vor afla si ei adevarul despre Brancusi, despre Dumnezeu.
La acesta poarta ne cheama Dumnezeu , de la aceasta poarta plecam la Dumnezeu sau daca nu-L alegem pe El in timpul vietii pamantesti, ajungem la celalalt, la diavol.
Este o poarta a sarutului vietii si al mortii.
Ce simplu le-a aliniat sculptorul-Masa Tacerii (MASA APOSTOLILOR NEAMULUI)-aleea scaunelor, clepsidre ale timpului-Poarta Sarutului(MONUMENTUL INTREGIRII NEAMULUI), Biserica si apoi Coloana Fara Sfarsit(COLOANA SACRIFICIULUI INFINIT), toate pe aceeiasi axa, ca sa vezi drumul, caci Brancusi a gasit ,,Calea, Adevarul si Viata``.
Se spune ca la sfarsitul vremurilor toate neamurile se vor intoarce cu fata catre Dumnezeu.
Odata mi-a venit ideea ca ,,omenire`` vine de la ,,o menire`` si singura menire pe aceasta lume este indumnezeirea, adica mantuirea.

La mantuire poti sa ajungi de unul singur , sau casatorit fiind barbat cu femeie, asa cum scrie Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Corinteni ( despre starea casatorita , necasatorita si vaduvie)luptandu-te in timpul vietii sau chiar in ultima clipa, precum unul din cei doi talhari,intre care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos, cand esti chiar sub poarta, cand treci din viata pamanteasca in moarte sau in Viata, in vesnicie.

Credeam ca-mi zambeai mie, ca te cunosc de o viata, credeam ca am sa mor cand am cazut si-mi tremurau firele de par precum gandurile, precum inima, iar tu vedeai cum banal ma scutur de praf.Si era adevarat si ce vedeai tu si ce simteam eu, e un drum pentru fiecare, singur sau impreuna, cu Dumnezeu inainte.

* Iubirea cheama iubire. Nu este atât de important ca să fii iubit, cât să iubeşti tu cu toata puterea şi cu toata fiinţa. * ( Constantin Brâncuşi )

">

Ti s-a intamplat sa uiti unde e liceul pe care l-ai absolvit, fara sa fi fost plecat vreodata din orasul tau in alta parte decat in scurte vacante?Cuiva, da! Ha-ha-ha!

Nu sunt nicaieri.Mi-am dat seama pentru ca nu m-ai cautat, nu mi-ai raspuns nici cind am scris , nici cind ai scris.Nu sunt nicaieri.Sunt o foaie de hartie goala in format A4 care traverseaza strada.
Pentru ca sunt curenti de aer coala zboara, ai zice ca-i o veselie pe linia continua, zboara printre masinile care circula cu viteza, zboara cand mai sus , cand mai jos , cand pe fata , cand pe verso, se-ntoarce in loc, e cand spadasin , cand o mare balerina.Cade!Nu face poc, nu face zgomot. O calca o masina cu patru roti , care se foloseste doar de trei dintre ele.Am evitat sa scriu ,,coala,, in loc de ,,foaia`` ca nu cumva sa crezi ca am luat-o razna si-ti spun tocmai tie ca zboara Coala.
Da, cam asta e tot.Am vazut intr-o zi o coala de hartie , format A4 care traversa strada.Strada avea patru benzi si mai era si linie continua.
Masinile treceau in viteza.Nu stiu cati barbati , femei si copii calatoreau inauntru, dar coala de hartie era singura , afara, parea ca se joaca.O coala de hartie care n-a folosit niciunui scop precis in viata ei .Cazuta , calcata , cu o culoare obosita ...nimanui pare ca nu i-ar mai fi de folos.Daca era o para , o piersica sau o cireasa galbena, cineva o lua , o spala si se bucura de ea.

O spala ploaia! Da, a inceput sa ploua!Copilul zdrentaros trimis la cersit se uita cu jind dupa ea, pentru cateva secunde flacara unei coli de hartie format A4 i-ar fi incalzit osisoarele .A ridicat-o cu grija ca sa nu o rupa , si-a intinso pe antebratul firav si a facut-o sa creada ca e cel mai mare avion in furtuna.Un avion printre masinile care trec in viteza, pe patru benzi .Linia e continua!Nu stiu cati barbati si femei si copii sunt in ele si nu stiu daca numele lor ar incapea intr-un ...avion.

p.s.Te cred, tu mereu vezi ceva acolo unde nu e nimic.Ca acum cand ti-am spus ca foaia de hartie e alba...In plus te pricepi foarte bine la regie ...:)

„Copiii odihnesc şi refac omul. Chiar ei sunt o refacere a omului. Ei rezumă: gingăşia şi frumuseţea; puritatea, nevinovăţia şi credinţa. Chiar pe Iisus L-au odihnit copiii. Cei mari Îl amărau mereu. Şi ieşise bine din necredincioasa Betsaida, unde Iisus abia tămăduise un orb, n-a izbăvit bine pe Petru de milostivirea Satanei, când a precizat curajul necesar şi riscurile mântuirii ( - o asemănare cu Iisus neapărat necesară: concluzia uceniciei -), când iată altă probă de micime sufletescă: În drum spre Capernaum ucenicii se priceau între ei, care ar fi mai mare? (Cine ştie dacă Petru a mai avut vreo pretenţie?) Când i-a întrebat Iisus despre ce vorbeau între ei pe cale, ucenicii au tăcut. Simţeau că au vorbit din ale cui nu trebuie. Acela se strămutase din Petru în ceilalţi, pe altă temă a celor omeneşti. După atâtea, şi atâţia – de la toţi - Iisus avea nevoie de odihnă. Deci şezând i-a chemat ( - Şi de câte ori i-a tot chemat! - ) şi le-a zis: De voieşte cineva să fie întâi, să fie cel mai de pe urmă dintre toţi şi sluga tuturora.

Mare înaintea lui Dumnezeu nu poate fi decât omul smerit. Oamenii ajung mari prin vitejii, bogăţie, putere, chiar deşteptăciune, – dar acestea-s trufie şi cu ea sperii lumea şi aşa eşti mare înaintea lumii sau asupra lumii. Lumea însă nu este cuprinsă în scoarţele Cărţii cereşti. Dar în schimb se scrie un pahar cu apă dat unui drumeţ, în numele dragostei de oameni. Şi luând un copilaş în braţe le-a zis: Cine primeşte pe unul dintre aceşti prunci în numele Meu, pe Mine mă primeşte şi pe Cel ce m-a trimis pe Mine. Cuvântul poate fi lărgit: Dacă mamele ar primi copiii în numele Domnului, ce străveziu ar fi în ei chipul lui Iisus! Abia atunci ş-ar da seama pe cine au primit prin copii. Copiii ajung în braţele lui Dumnezeu, fiindcă ei sunt cel mai aproape de El. Modul lor de-a fi e cel mai iubit de Dumnezeu. Înţelepţii îl înţeleg pe Dumnezeu ca pe-o necesitate în explicarea lumii. Copiii îl au ca pe un bunic de pe celălalt tărâm. Iată de ce copiii sunt în adevăr, şi înţelepţii pe dinafara lui.

Găseşti ceva şi cu mintea, dar numai dacă ai o inimă de copil. Aceasta te duce de-a dreptul în braţele Adevărului. În ochii copiilor seninătatea e de culoarea cerului. Nu e Dumnezeu mai real în Împărăţia copiilor decât într-un tratat de Mecanică cerească? Dumnezeu şi copiii au înrudirea pe care noi cei mari o pierdem. Sfinţii sunt nioşte mari copii. – Departe mai suntem de ei!”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cuvinte Vii, Editura Charisma, Deva, 2006.

Ce tara cu maci_stii?

Subject: Un comentariu despre ce se intampla cu baietii care au fost fertilizati in vitro
Stimati Domni, Eu sunt inginer electronist, specialist in comunicatii spatiale si in managementul cunoasterii si calitatii totale, iar fiul meu este student la medicina in anul trei. De trei ani ne ocupam intens de problemele geneticii mondiale si am sesizat in repetate randuri diverselor foruri romanesti, europene si mondiale asupra gravelor erori produse de geneticieni la fertilizarile artificiale. Va relatez doua fapte concrete, traite pe viu, la care m-as bucura daca am sa primesc raspunsuri rationale de la oamenii de stiinta. 1. Fiul meu a sesizat o eroare a ratiunii umane stiintifice, strecurata, intentionat sau nu, in genetica moderna si enuntata prin ipoteza Eve mtDNA. Eroarea consta in faptul ca pe baza acestei ipoteze se presupune ca mostenitorii primesc ADN mitocondrial numai pe cale materna, iar despre ADN-ul mitocondrial paternal se presupune ca nu mai are nici un rol genetic. Intradevar Adam mtDNA nu are nici un rol vizibil la constructia noului fat, dar surpriza apare la pubertate, cand acest invizibil Adam mtDNA reapare in spermatozoizii baietilor nascuti natural, in timp ce baietii nascuti in vitro sunt sterili, deoarece sperma lor nu contine Adam mtDNA. 2. La conferinta genetica de la Heidelberg, septembrie 2008, cercetatorii de la Universitatea Michigan au semnalat pentru prima oara in lume, faptul ca organele obtinute prin celule stem se reimbolnavesc dupa 40-50 de zile de aceeasi boala pe care a avut-o organul inlocuit, desi au fost luate toate masurile de securitate medicala pentru prevenirea oricarei transmisii aleatoare a bolii. Recent, in luna februarie 2010, cercetatorii de la NIG Mishima au anuntat ca au descoperit capacitatea mitocondriilor de a produce ARN mesager, ca o copie a informatiei pastrate in ADN-ul mitocondrial, cu scopul de a o transmite ADN-ului nuclear. Pe baza acestor informatii, noi am emis o noua ipoteza genetica in completarea ipotezei Eve mtDNA, “teoria Adam mtDNA”, ca cea mai plauzibila ipoteza a aparitiei vietii inteligente pe pamant, prin utilizarea informatiei continuta in ADN-ul mitocondrial paternal, Adam mtDNA, aflat in apendicele xifoid, numit biblic coasta lui Adam. Pe baza acestei teorii am fost caracterizati de oamenii de stiinta drept paranoici schizoizi, desi specialistii in genetica nu stiu de ce se obtin baieti infertili prin tehnologia fertilizarii artificiale, dar stiu sigur ca ei nu introduc Adam mtDNA in ovul. Este logic, daca nu introduci originalul nu ai dupa ce copia. Pe baza acestei teorii am fost caracterizati de teologi drept neimpartasiti si nespovediti, deoarece am apreciat ca Adam mtDNA doarme in coasta lui Adam de la fecundare pana la pubertate, lasand-o pe Eve mtDNA sa creasca mare, iar apoi se trezeste si emite copii ale bazei lui de date, cu care echipeaza toti spermatozoizii necesari perpetuarii speciei. Ca simpli muritori (fara nici o aluzie la numele nostru sinistru – Cosciug), am fi surprinsi daca cineva ar da un alt raspuns decat cel dat de Moise. Oare Moise cunostea procesul genetic de formare a omului sau a vorbit cu Dumnezeu? Va multumesc pentru intelegerea de a asculta nedumerirea mea.

Un articol primit de la o doctorita de nadejde : Christa

Ti-ai facut un autoportret?

Art Terapie

Exprima-te prin arta!
Procesul creativ implicat in realizarea de artă este vindecare şi de îmbunătăţire a vieţii.
Acesta uneşte corpul, mintea, şi sufletul.
Stresul, anxietatea, mânia, tristeţea, depresia, alcoolismul sau orice alt comportament adictiv, atacuri de panică, migrene, nemultumirile de orice fel, obezitatea sau anorexia, dezechilibre energetice denumite boli si etichetate ca fiind ,,pe fond nervos”, imagine de sine deteriorată - dezechilibre care pot fi abordate prin art terapie (desen, dans, pictura, colaj, fotografie, actiuni visual plastice, nutri-art, orice forma de arta).

Terapia prin Arta este un mijloc eficient de a reconcilia conflictele emoţionale şi stimularea conştiinţei de sine.

Cand corpul se imbolnaveste medicul ii poate vedea boala, cand psihicul e bolnav, psihiatrul ii pune diagnosticul, dar cand sufletul este supus mintii fara voia lui dupa o perioada de conflict apare si boala trupului: tristete, depresie, migrena, cancer,tulburari de nutritie si metabolism etc.

Vederea sufletului nu o detine medicul, fiecare om simte ce e in sufletul lui dar nu poate arata ca la ecograf ce se intampla in el. Ne folosim de arta ca sa exprimam cele sufletesti, ceea ce obtinem terapeutic printr-o forma de arta este pretios doar in plan individual, nu are valoare de opera de arta.
In sufletul omului doar Dumnezeu vede.

Se spune ca:
medicul trateaza si Dumnezeu vindeca.

Ca sa tratam trupul, cautam cu mintea in suflet, facem o harta propriilor greseli, impactul greselilor celorlalti asupra noastra, invatam sa iertam cu sufletul greselile mintii.

• Art terapie
• Isihasm
• Elemente de medicina traditionala romaneasca si chineza:

unesc in formula propusa: corp, minte şi suflet, despre care nu putem vorbi decat ca un intreg..
Arta e facuta de artisti.,,Arta nu e intamplare``.Ea presupune tehnici,metode si mijloace procedurale cu finalitate estetica, tehnica si atemporala, care traverseaza culturile lumii.
Art Terapia este accesibila oricarui individ, dar nu te face sa devii artist, nu te pune sa faci pe artistul si nu este educationala.
Prin art terapie, care se poate desfasura individual sau in grup, se activeaza potentialul creativ al individului, ceea ce permite autoexplorarea si intelegerea propriilor emoţii şi sentimente, se restructureaza imaginea de sine.
Prin dans, desen, pictura, colaj, modelaj, fotografie, actiuni vizual plastice, se sublimeaza si se declanseaza catarsisul personal.
În context literar, catharsis-ul este definit ca eliberare de pasiuni, purificare de emoţii.

Clinica de Medicina Integrativa


e-mail: abri_medica@yahoo.com
........................................................................

Dansul mirilor
Dans si art terapie in cuplu


Art terapie si Dansul pentru nunta – concept de terapie culturala (bonus – dans romanesc)

Art terapia – exprimarea prin arta a trairilor sufletesti , cu beneficiu in special a celor neexprimate de-a lungul vietii la momentul unor intimplari majore sau simple care ne-au marcat viata si care sunt stocate in subconstient cu promisiunea de a le rezolva ,,mai tirziu`` sau fara sa constientizam ca nerezolvate prin iertare cu iubire, nu ne dau pace si se ascund in noi , iesind la suprafata sub forma de : complexe , angoase, furie, manie, violenta, neincredere in sine si in cei din jur, atacuri de panica, dezechilibre minore sau majore denumite in medicina clasica boli.

Omul se afla in relatie :
1.Cu Dumnezeu
2.Cu sine
3.Cu ceilalti oameni




,,Mai tirziu``e ca un cos de gunoi al carui continut nu ne induram sa-l aruncam, ca stim noi ca odata am scapat acolo dintre bijuteriile noastre sufletesti, printre alte lucruri nefolositoare si pentru ca nici el nu se dezlipeste de noi asa de usor cum aruncam o hirtie mototolita la cos ori un mar pe jumatate mincat pentru ca cealalta jumatate are stricaciune.
Fiecare om are tainele lui , secretele lui pe care cind ar fi avut nevoie nu a avut cui le impartasi sau cu cine se sfatui.
Art terapia permite aceasta frumoasa intilnire intre tainele omului si exprimarea lor neexplicita pentru cei din jur , dar benefica celui care devine artistul propriilor trairi sufletesti.

Cind nu poti sa vorbesti despre un lucru anume, fie ca nu gasesti, ori n-ai cautat ori n-ai ajuns la persoana potrivita ca sa impartasesti neputintele tale sau sa primesti un sfat , o indrumare sau chiar un tratament, fie ca nu ai cuvintele care sa o poata descrie chiar pentru sine, ne putem folosi de ca de o punte de art terapie prin:
-pictura fara a rivaliza cu pictura academica,
-desen – (de cite ori vorbind la telefon n-ai mizgalit ceva fara sens …aparent),
-colaj- uitindu-te prin ziare, carti, reviste te regasesti in anumite lucruri, strigindu-le la un loc , decupate de peste tot ai o mai buna imagine a ceea ce esti sau ai vrea sa fii, ceea ce nu corespunde intotdeauna cu ceea ce ti-e de folos sa fii.
-dans – orice miscare constienta a fiecarei articulatii , a gradelor de libertate pe care le confera ele pentru tine, semnificatia in plan emotional a intinderii unui brat catre un copac, catre un om , catre ce-I e pe plac sufletului tau, chiar si numai mersul care pune in miscare 200 de muschi, dansul care asculta de muzica sufletului ( pe care, nu-i asa, desi ne dam seama ca e o simfonie minunata, rareori o ascultam cu atentie, dansul ca terapie permite autocunostere, corectarea posturii ( adesea viciata fie de statul la computer, fie de statul in picioare, fie de o dantura defectuoasa, fie de complexe, fie de altele).
-modelaj in lut ,
-framintatul painii si arta culinara ca terapie
-sculptura in materiale de duritati diferite, intocmai ca atunci cind vrem sa modelam pe cineva in viata noastra si in acest cineva gasim fie material moale de modelat , fie material dur care trebuieste cioplit…tot asa cum vrem sa modelam pe altul , mai intai sa cautam sa ne modelam pe noi.Dar dupa ce model?

Omul se afla in relatie :
1.Cu Dumnezeu...
2.Cu sine...
3.Cu ceilalti oameni...

Completeaza linia punctata cu stadiul relatiilor de la punctele 1, 2 si 3.(Scrie si ce trairi te insotesc la fiecare completare: furie, mainie, smerenie,indefinite traire, iubire, iertare…?)

Prin art terapie si isihasm mai faci putina curatenie in casa sufletului,cine stie cite din lucrurile frumoase nu le mai vedeai pentru ca erau acoperite de cele intunecate, stricate si nefolositoare, prin autocunoastere si iubirea pentru Dumnezeu, curatenia se intretine si sporeste pentru tot restul vietii, lucru esential atit pentru cei care se casatoresc, cit si pentru cei care nu sunt intr-o casatorie .


Printr-un asa serviciu de curatenie , in care gunoaiele constintei se pot ordona prin pictura, dans, modelaj, desen, colaj, alte forme de arta si pot fi reciclate (iertate) prin Sfinta Spovedanie si Sfinta Impartasanie orice relatie ( de la punctual 1,2 si 3) este cu fiecare noua si permanenta marturisire mai clara , mai curata.


Dansul pentru nunta este acea unire a cuplului in care din doi oameni care mergeau separat pe drumul vietii, vedem doi oameni care merg ca unul singur.

Asa de buna e intelegerea lor ca-si simt nevoile unul celuilalt.Daca mireasa s-a dezechilibrat , printr-un gest reflex mirele o sprijina.Acest gest reflex nu vine oricum, decit daca cel care sprijina simte si intuieste nevoile celuilalt.Si daca cel care s-a dezechilibrat si-a ales pe cine sa se bazeze.
Daca cineva a gresit un pas, cine-l iarta si cine-l scapa de ,,rusine`` si cine-l invata sa danseze mai departe?
Ori casatoria este ,, la bine si la greu``..

Pentru un ,,banal`` dans al mirilor, coregrafia pe muzica aleasa de ei sau impreuna cu ei, trebuie sa li se potriveasca intocmai cu statura, postura, posibilitatile fizice si perceptia muzicala si a momentului in care pentru cateva minute vor impartasi bucuria lor in doi ca unul singur, cu ceilalti oameni prezenti la nunta lor.




Dansul mirilor
Art Terapie
Isihasm

,,A DA`` Un concept de terapie culturala

Dumnezeu sa va binecuvinteze
si Maica Domnului sa va acopere cu Sfint Acoperamantul ei.

La

La
La
La multi ani! Care te simti , nu e obligatoriu, dar suntem oameni...o capsuna , o cireasa cu sambure si fara vierme, ceva de sezon, o berica, dar discret.Si poate un film documentar , pe inserat la Muzeul Taranului sper ca inca Roman despre Pina Bausch.
Da, da...cred ca e bun tortul Pavlova.A-ha, tocmai l-ati ispravit.Sigur...ramine cum ne-am inteles , o berica si la cei de pe margine.
La multi ani, cu dragoste!

,,Asa sunt uitati prietenii?``

Patria natala-Rusia
Prizonier de razboivindut de un tatar unui ofiter superior turc in Procopie

,,Cine poate sa ma desparta de dragostea Hristosului meu?Ca rob ascult poruncile tale, dar in credinta mea in Domnul Iisus Hristos nu imi esti stapan.Imi amintesc patimirile Sale si sunt bucuros sa primesc si eu cele mai cumplite chinuri, dar de al meu Iisus Hristos nu ma lepad``asa i-a raspuns stapanului turc la cereerea acestuia de a-si parasi credinta cea dreapta

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/05/27/sfantul-ioan-rusul-indemn-catre-tineri-si-cateva-din-noile-sale-minuni/

"Asa sunt uitati prietenii?"

De fiecare data cind imi amintesc sau aud aceste cuvinte, povesteste preotul bisericii, ma cuprinde veselia si rid impreuna cu batrinul pensionar Nicolae, fost muncitor la o fabrica din zona Pireului. Mos Nicolae (purtind de mai bine de 20 de ani niste ochelari cu lentile groase si vechi, aproape fara nici un fir de par in cap), in discutiile lui, in rugaciunile lui, il numeste pe Sfintul Ioan prieten si intr-adevar il are ca pe un prieten. Este asa de copilareasca simplitatea si naivitatea lui!

"Am venit si anul asta, parinte, am venit sa-l salut pe Prietenul meu. De ani de zile sintem prieteni! Si cum sa nu fie asa, daca imi implineste imediat tot ceea ce ii cer?"

Intr-un an batrinul Nicolae a venit suparat, cu o adinca mihnire in suflet. A intrat in biserica, nu ne-a salutat ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaste. Cind si-a terminat de spus "of"-ul catre Sfintul a venit si mi-a zis: "Ce vreti, azi am mare suparare, adica ce zic eu astazi, ca o am de ieri dimineata. Ieri, pe la ora 10, am cumparat
o bucata de ficat de miel si i-am spus nevestei sa-l puna la tigaie, iar eu am alergat la bacanie sa cumpar putin vin. La semafor, unde m-am oprit si asteptam sa se faca verde, am auzit in spatele meu un glas:
- Asa sint uitati prietenii?
Eram singur. Ma uit in spate - nimeni. Sus la balcoane - nimeni; glasul insa il auzisem foarte aproape de mine. S-a aprins lumina verde, am traversat, am intrat in bacanie; aici se auzeau niste cintari bisericesti minunate.
- Frumoasa caseta cu cintari - ii zic vinzatorului.
- Nu-i caseta mos Nicolae, se transmite Sfinta Liturghie la radio. Astazi este sarbatoarea Sfintului Ioan Rusul, in Evvia, slujesc acolo 6 arhierei, dupa cum a spus prezentatorul.
N-am mai cumparat nimic. Am iesit, am traversat pe rosu. Si acum am in urechi claxoanele, frinele, strigatele soferilor. Am ridicat amindoua miinile in sus si le-am facut semn sa opreasca toti, sa pot traversa.
Ce sa fac? N-am mincat de ieri nimic, nici nu vreau sa maninc. Putin lucru este sa-ti spuna un sfint ca l-ai uitat?
Pot sa-i mai zic acuma prieten?

Da, mos Nicolae, i-ai fost si ii vei fi prieten. Macar sa ajungem si noi la simplitatea si la curatia inimii tale.

11 aprilie 1985

meniul zilei de joi- trei oua in trei perechi de coji si doua graunte

Cele doua graunte

Intr-o zi, un taran iesi pe ogor, la semanat. Un graunte, ramas pe varful unui bulgare de pamant, a inceput sa se laude catre altul, aflat adanc sub brazda:
- Vezi tu, frate, zaci acolo luptandu-te cu frigul pamantului si cu bezna, tanjind dupa o raza de soare, dupa lumina si caldura. Eu, fratioare, o duc mult mai bine, in timp ce tu te chinui.
Dar, in clipa aceea, o cioara a coborat pe neasteptate din vazduh si a inghitit grauntele ramas la vedere, in schimb, fratele sau de sub brazda incolti peste putin timp si, din micul graunte, iesi din pamant un spic frumos si trainic. De-abia acum, lumina si caldura soarelui ii faceau cu adevarat bine. Cu vremea,spicul deveni copt si roada lui multa.
Astfel, speranta si smerenia celui de-al doilea i-au adus adevarata viata, in timp ce mandria 1-a costat scump pe primul. Greutatile vietii nu trebuie sa ne sperie si sa ne descurajeze, caci Dumnezeu vede suferinta si credinta noastra si ne va rasplati negresit. Cu speranta si rugaciune, putem trece peste orice obstacol al vietii, insa cei a caror inima
este plina de ei insisi, in care nu mai este loc si pentru Dumnezeu, adica pentru iubire, pentru speranta si incredere, aceia sfarsesc, asemenea primului graunte, in ghearele pasarii negre - diavolul.
"Dumnezeu sta impotriva celor mandri, iar celor smeriti le da har.�
(Sfanta Scriptura)

foto bai Bob

Cheia potrivita

La un calugar a venit o femeie sa-i ceara ajutorul, fiindca nu avea intelegere in casa
.
- Ce-ai facut in aceasta situatie, a intrebat-o calugarul?
- Am incercat sa-mi conving barbatul, certandu-1.
- Cand ati avut iar probleme
, ce-ai mai facut?
- Acelasi lucru, i-a raspuns din nou femeia. I-am reprosat si 1-am certat. Si de fiecare data am facut la fel.
Atunci, calugarul a scos o gramada de chei si dandu-i una femeii a rugat-o sa deschida usa din fata lor. A incercat femeia
, dar, nepotrivindu-se cheia respectiva, i-a cerut calugarului alta cheie.
- Poate n-ai stiut cum sa deschizi, i-a spus calugarul, mai incearca!
Dar oricat s-a straduit femeia, nu a putut deschide.
- Parinte, dati-mi toata gramada de chei si aflu eu care-i cea potrivita - 1-a
rugat aceasta. Privind-o cu caldura, duhovnicul i-a raspuns:
- Acum intelegi ce-am vrut sa-ti dovedesc? Cum nu poti tu deschide acea usa cu o cheie nepotrivita, oricat ai incerca, tot asa nu poti deschide sufletul barbatului tau cu aceeasi vorba de cearta cu care incerci mereu. Cauta cheia potrivita si, daca o vei gasi, sigur vei putea deschide!
"invataturile date cu forta nu pot dainui in suflete, pe cand invataturile primite in suflet cu placere si cu bucurie raman de-a pururi. "
( Sfantul Vasile cel Mare)

poveste de la parintele Ciprian - parohia Homorod

Iar marele Vasile zice: „De greşeală nu fi nebăgător de seamă, măcar de ar fi mai mică decât boldul. Ci sârguieşte-te mai vârtos către întoarcere prin pocăinţă. Pocăinţa este mântuire, iar neînţelegerea ei este moarte” (Cuvânt pustnicesc pentru lepădarea de lume).``
http://vlad-mihai.blogspot.com/2011/05/sfantul-nicodim-aghioritul-trei-pricini.html


Hristos a înviat!



Cei curaţi cu inima



„Măsura celor sporiţi stă sub fericirea fecioriei sau a celor curaţi cu inima. Căci una e să făgăduieşti că vei petrece în feciorie şi alta e să ajungi cu adevărat starea nevinovăţiei şi nepătimirea. Cei ce-şi întorc mânia şi pofta de la cele de aici, unde altfel ar fi zăcătorit în contra firii, aceia scapă de bărbatul sau de femeia dintr-înşii şi vin la starea unui suflet de fecioară.

Sufletul ajuns în starea de fecioară are parte de crinul Bunei – Vestiri a naşterii lui Hristos într-însul. În vremea aceasta, sortită dezvelirii darurilor dobândite prin Sfântul Mir, se întâmplă că sufletul trebuie să treacă prin nevoinţe fără de voie, neatârnătoare de el, care însă îi vin prin dumezeiască orânduire, împlinind ceea ce mai lipsea din lămurirea la câtă s-a supus prin nevoinţe de bună voie. În vremea aceasta, lucrează asupra nevoitorilor puterea cea mai presus de fire a Duhului Sfânt. Dar, să nu uităm: numai după ce ei, prin nevoinţele cele de bună voie, au scos toate puterile sufletului din robia lucrării contra firii şi le-au adus la lucrarea potrivită cu firea, spre care le erau date. Odată dobândită această convertire şi armonie lăuntrică a puterilor, vine şi lucrarea cea mai presus de fire şi ajută creşterea şi rodirea darurilor Duhului Sfânt, potrivit orânduirii lui Dumnezeu cu fiecare.

Prunc nou s-a născut firii, pe care a întors-o la starea de fecioară fără prihană. Iar Pruncul creştea şi se întărea cu Duhul, umplându-se de înţelepciune, şi Harul lui Dumnezeu era cu El. El e steaua de dimineaţă, care răsare în inimile credincioşilor, după cum zice Petru. El e Dumnezeul - lumină – lumina ta – cea care era învăluită de întunericul neştiinţei din vremea patimilor, care va răsări ca zorile şi va grăbi tămăduirea ta. Pe dărâmăturile tale vechi se vor face zidiri din nou, cărora le vei pune temelia cea străveche: Iisus Hristos. Lumina lumii şi lumina ta va creşte tot mai tare, Pruncul Iisus s-a făcut, în ceata celor desăvârşiţi, bărbat desăvârşit, şi vine, plecându-şi capul, sub mâna de ţărână a zidirii Sale, arătându-ne smerenia ca pe un botez.

Duhul lui Dumnezeu, lumina cea adevărată: Hristos, lumina care luminează pe tot omul ce vine în lume, ajută sufletul să se cunoască cu adevărat ce este faţă de sfinţenia lui Dumnezeu. La lumina adevărului veşnic îşi vede mulţimea păcatelor, loviturile tâlharilor, tăieturile fărădelegilor şi întârzierea tămăduirii. Pe măsură ce sporeşte într-însul lumina dumnezeiască a cunoştinţei de sine, pe aceeaşi măsură vede câtă stricăciune i-a făcut vremea închisă în necunoştinţa de sine. Aşa se face că sub lucrarea sfântă a Harului, nevoitorii se văd cei mai mari păcătoşi – căci e Cineva sfânt în ei şi le arată aceasta. Iată cuvântul Sfântului Marcu Ascetul: Cu cât sporeşti virtutea astăzi, cu atât te-ai dovedit dator pentru ziua de ieri, făcând arătată capacitatea firii. Fiindcă prin sporul de azi s-a dovedit că nu există un spor sau un scăzământ al firii, ci al voinţei. Ca atare sfinţii sunt convinţi de păcatele lor. De aceea judecându-se pe ei înşişi vrednici de iad, primesc de la Dumnezeu Raiul şi în dar mântuirea.

Cei înşelaţi nu-şi văd păcatele, ci virtuţile.”



Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăţiei, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006.

meniul zilei de joi-2 oua si patru piersici

Bijuterie naturala coapta pe tabla...mmmmmmmmm, dulce foame !


Patru piersici

Odata, un taran a vrut sa-i incerce pe cei patru fii ai sai. I-a chemat dimineata la el si i-a dat fiecaruia cate o piersica. A plecat apoi la camp, lasandu-i sa-si vada de treburi si sa-si imparta ziua cum cred ei de cuviinta.Seara insa, cand s-a intors, i-a chemat pe toti patru in tinda si la intrebat pe cel mai mare:
- Spune-mi, ce-ai facut cu piersica ta?
- Ce sa fac, tata, am mancat-o si-ti multumesc. A fost buna. Am luat apoi samburele, l-am plantat in spatele casei, am udat locul si nadajduiesc sa creasca acolo un piersic frumos si roditor.
- Bine ai facut, baiatul tatii, sigur tu o sa ajungi un bun gospodar.
Dar tu, ii zise celui de-al doilea, ce-ai facut cu piersica ta?
- Am mancat-o. A fost asa buna, coapta si frageda ...
- Si apoi?
- Pai, am aruncat samburele si m-am dus la mama
sa-i mai cer cateva, ca tare bune erau.
- Fiule, zise atunci omul cu intristare in glas, ai grija sa nu ajungi un om lacom "lacomul mai mult pierde si lenesul mai mult alearga" Dar tie ti-a placut piersica, a fost buna? - l-a intrebat taranul si pe cel de-al treilea fiu al sau.
- Nu stiu.
- Cum nu stii, da' ce-ai facut cu ea
- Am vandut-o. M-am dus cu ea in targ si am dat-o cu zece bani. Uite-i!
- Fiule, tu sigur o sa ajungi mare negustor, dar ai grija ca nu sunt toate de vanzare in viata; mai ales ce ai primit de la parinti. In sfarsit, taranul l-a intrebat si pe ultimul baiat, cel mai mic dintre toti.
- Dar tie ti-a placut piersica?
- Nici eu nu stiu, tatuca.
- Cum, si tu ai vandut-o?
- Nu, tata. Eu m-am dus in vizita la prietenul
meu de peste drum, care e bolnav, si i-am dus-o lui. S-a bucuratmult pentru ea si mi-a multumit din suflet. Cu lacrimi in ochi, tatal si-a luat copilasul pe genunchi si i-a spus:
- Nu stiu ce te vei face tu in viata, dar stiu ca, indiferent ce drum vei urma, vei fi un bun crestin si asta e tot ce conteaza.

povestioara dintre povestioarele de la parohia Homorod a parintelui Ciprian


Bijuterie de... AUR

Taina Sfintei Spovedanii

Discutand despre cele sfinte, un om ii spuse unui calugar:
- Parinte, eu cred in Dumnezeu, insa nu prea merg la Biserica. Nu am mai fost la slujbe sau la spovedanie de mult timp si mi cred ca este neaparat sa mergi. Este suficient sa crezi in Dumnezeu si atat.
- Fiule, ii spuse atunci calugarul, ai o camasa foarte frumoasa. Nedumerit,
omul nu a mai stiut ce sa zica, insa calugarul a continuat:
- Spune-mi, porti toata ziua aceasta camasa?
- Da, raspunse omul.
- Dar doua zile, o porti?
- S-ar putea.
- Dar o saptamana sau o luna, o porti?
- Nu, parinte, bineinteles ca nu.
- De ce? - il mai intreba calugarul ca si cand nu ar fi priceput.
- Fiindca se murdareste si trebuie spalata. Abia dupa aceea o iau iarasi pe mine, cand este curata si frumoasa
.
- Pai, vezi, fiule! Asa cum se murdareste camasa ta si trebuie spalata pentru a o purta iarasi, la fel si sufletul se "murdareste" de pacate si rautate si cum 1-ai putea curata daca nu la spovedanie si la slujbe, prin dragostea si harul Domnului?!
"Intra in Biserica si te caleste! Aici nu se trage la judecata, ci se da iertarea pacatelor. " ( Sfantul IOAN GURA DE AUR)


Capcane in calea marturisirii:


*
NU AM PACATE INSEMNATE
Daca un om sta pentru mai mult timp inchis intr-o camera, se obisnuieste cu aerul stricat si nu simte cat este de neplacut. Insa daca intra cineva de afara, nu va putea rabda mirosul adunat acolo si va iesi indata. Sa raspunda cei care spun: "nu am pacate inseminate" daca il au pe Hristos in inima
lor. Acestuia ii place sa salasluiasca in inimi curate.



* DE CE SA NE MARTURISIM CAND STIM CA IARASI VOM PACATUI?
Cum este mai bine: sa cazi in noroiul mlastinii duhovnicesti sau sa te ridici dupa fiecare cadere si sa-ti continui drumul inainte, cu nadejdea ca poate odata vei putea ajunge la limanul statornic si frumos al virtutii? De indata ce ai cazut , ridica-te! Ia-o de la capat in fiecare zi! Pentru curatirea intinarii trupesti Dumnezeu ne-a dat apa
, iar pentru curatirea intinarilor sufletesti, Dumnezeu ne-a daruit harul Sfintei Taine a Spovedaniei.



* AMANAREA SPOVEDANIEI IN VEDEREA ASTEPTARII UNOR CONDITII MAI FAVORABILE.
Imaginarea unor conditii favorabile, gen un parinte "sporit",lume putina, e o stare a noastra interioara potrivita, etc.. sunt ispite care incearca sa ne impiedice sa punem inceput unei vieti noi in Hristos. Orice clipa de amanare ne poate fi fatala, moartea poate veni oricand. Iar daca nu moartea, parerile noastre se pot schimba, ne putem pierde credinta pe care am dobandit-o pana in acest moment, continuand viata noastra intr-o stare de nelucrare, fara nici un folos.
Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intre noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.( I Ioan 1, 8-9).
Ca un nobil marinimos, discret, modest, curajos, elegant si demn de purtari, spontan si darnic in relatiile cu ceilalti ni se infatiseaza Domnul nostru. E bine sa stim, deducand din parabola fiului risipitor, ca daca noi facem un pas catre El , El face o suta inspre noi. E oricand gata sa ne ierte, sa ne cada pe grumaz, sa dea uitarii ratacirile, neroziile si instrainarile noastre, sa Se bucure de intoarcerea pacatosului cu o bucurie nu mai putin simpla, sincera, naiva decat a pacatosului care isi afla oaia ori a femeii
care isi gaseste drahma razletita in casa
. Aceasta ne da curaj si nadejde deoarece constatam ca Domnul nostru nu-I un socotitor nemilos, un contabil strasnic al pacatelor nostre. Intocmai ca tatal din parabola risipitorului, e la orice ora din noapte si zi dispus sa ne primeasca, sa ne ierte, sa uite si prin urmare sa se bucure si sa se veseleasca, gasind chiar ca-i nimerit sa serbeze fara zgarcenie si de falsa pudoare blagoslovitul eveniment
. Nu ni se cere altceva decat sa ne intoarcem la El: fara teama, fara indoiala, cu nadejde si incredere; cina e gata, usile-s deschise, vitelul e mult si gras, totu-I frumos oranduit.Sa avem numai haina de nunta, altfel spus: cainta si credinta.
(Texte culese de Ana Maria din Bucuresti
din Leacul uitat, Sf. Taina a Spovedaniei - Arh. Serafim Alexiev, Experienta duhovniceasca si cultivarea puterilor sufletesti, Pr.Dr. Eugen Jurca, Daruind, vei dobandi, Nicolae Steinhardt)


PREGATIREA PENTRU SPOVEDANIE

"Inima curata zideste intru mine Dumnezeule si Duh drept innoieste intru cele dinlauntru ale mele."(Ps. 50)
Dupa ce ne-am cercetat constiinta si am descoperit cu durere cauzele indepartarii noastre de la Izvorul Vietii, sa ne rugam cu inima infranta si smerita ca Domnul sa ne ierte si sa ne dea prin parintele duhovnic cuvant de invatatura si indreptare.
FERICITI CEI CARORA LI S-AU IERTAT PACATELE
MINUNATE SUNT ROADELE SPOVEDANIEI CELEI ADEVARATE!
Adevaratul crestin care se pocaieste primeste iertarea pacatelor sale, se impaca cu Dumnezeu, cu Biserica si cu propria sa constiinta, si astfel se intoarce catre Dumnezeu, ca si catre un tata si se impartaseste din toate darurile dragostei si bunatatii parintesti(Avva Isaia).

Gradina sufletului

Un om 1-a intrebat pe duhovnicul sau:
- Parinte, as vrea sa fiu un bun crestin, sa am o viata fara pacate. Ce trebuie sa fac mai intai, ce este cel mai important?
- O, fiule, totul este important. Ia spune-mi, daca ai o gradina in care plantezi tot felul de flori frumoase, astepti ca ele sa creasca? Asa, fara sa fac inimic, or sa rasara?
- Nu, parinte, trebuie sa le ud ...
- Dar daca le uzi si atat, vor creste ele mari si frumoase?
- Nu, parinte, trebuie si sa muncesc, sa am grija de ele, sa nu fie distruse de buruieni ...
- Dar daca le dai toate acestea, si nu vor avea lumina, pot ele sa creasca?
- In nici un caz, parinte, atunci toata munca mea nu-si are rostul, florile nu
vor creste niciodata.
- Acum ai inteles, fiule?! Sufletul nostru este asemenea unei gradini, in sunt semanate cele mai frumoase flori: dragostea, credinta, bunatatea, cumpat omenia... Noi insa trebuie sa avem grija de aceasta gradina din sufletul nostru, ca tot ce este acolo sa infloreasca. Doar astfel sufletul omului se umple de frumusete
.
Ce trebuie sa facem pentru toate acestea? Sa avem grija ca buruienile pacatelor sa nu prinda radacini in suflet, sa veghem mereu ca raul sa nu se cuibareasca in noi fiindca, odata intrat, este foarte greu sa-1 mai scoti. Si ce mai trebuie sa facem pentru gradina sufletului? Sa o udam mereu cu apa
datatoare de viata, care este rugaciunea.
Dar ele tot n-ar creste, daca nu le-ar incalzi pe toate lumina binefacatoare dragostei dumnezeiesti. Si unde ar putea gasi sufletele noastre mai multa caldura si lumina dumnezeiasca, daca nu in Biserica?!
E, poti tu sa-mi spui, fiule, ce este mai important? Toate sunt importante.Fii mereu atent la sufletul tau, ai grija de el, fiindca atunci si Dumnezeu te va ajuta.Doar asa, prin munca noastra si cu ajutorul Domnului, florile minunate sufletele noastre, adica dragostea, credinta si toate lucrurile bune pe care Dumnezei ni le-a daruit, vor creste nestingherite, iar viata ni se va umple defericire.
"Toate lucrurile ne-au fost incredintate noua
si noi acestora. "
( Sfantul Ioan Gura de Aur)


Citate biblice si patristice despre Taina Spovedaniei

�Si graind acestea, a suflat si le-a zis: luati Duh Sfant, carora veti ierta pacatele, iertate vor fi, si carora le veti tine, tinute vor fi�.
Ioan 20, 22-23
�Adevar graiesc voua: oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer�
Matei 18, 18
�Faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi ingriji pentru pacatul meu�
Psalm 37, 19
��oricine face rele uraste Lumina si nu vine la Lumina, pentru ca faptele lui sa nu se vadeasca�
Ioan 3, 20
�Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos, si cuvantul Lui nu este intru noi�
Ioan 1, 8-10
�Intrati in biserica si marturisiti-va acolo pacatele voastre, caindu-va pentru ele; caci acolo veti afla doctorul care va vindeca, iar nu un judecator care sa va osandeasca, acolo nu se cere pedepsirea pacatosului, ci se da iertarea pacatelor.�
Sfantul Ioan Gura de Aur

�Precum sarpele, scos din ascunzis la lumins, se sileste sa fuga si sa se ascunda, tot astfel si gandurile cele rele, date pe fata prin marturisire se grabesc sa fuga de la om.� Sfantul Ioan Casian


Despre PROSCOMIDIE...din timpul Sfintei Liturghii.O invatatura de folos !
http://www.petru.jigorea.ro/?p=1557

Uimitor cite semnificatii poate avea o basca!
De dai cu ea sus , te bucuri, de-o trintesti de pamaint , necaz iti e.
De-o ai, de ce o ai, de nu o ai, de ce nu o ai?
Intrebari firesti din bancul cu iepurasul!
De o ai , dar nu o porti cu demnitate esti luat in bascalie.
Esti pionier inca sau ai fost luat de val fara sa stii ce se petrecea cu tine, basca ai purtat.Salut voios de pionier , Prostea mic!
De porti tricoul cu portretul tinarului comunist C.GHE. Vara....tintesti cu ochii insigna de pe basca lui.
Apoi mi-am amintit ca am avut un prieten in Tara Bascilor, un tinut spaniol frumos dupa cum scriu cartile si descriu oamenii locului si turistii.
Basca e strengareasca, bravureasca, rebela, basca nu te stringe, nu te constringe , basca nu se lasa mostenire, cu basca dai ori de pamint cind ti-e necaz ori o arunci in cer daca te bucuri.
Mai e o basca, o singura basca...a ramas pe farfurie singura, celelalte au incaput in stomacele diferite.Suntem satui de basti!
Vrem liliac!

despre starea casatorita, necasatorita si vaduvie

Cand caut adevarul, caut sa-l privesc direct in ochi.Cand nu pot sa ma uit in ochii tai, nici in mine , nici in tine nu-i inca destul de cautat adevarul.Suntem doi cautatori slabi.Sa bem putina apa, sa mancam putina paine si sa primim putin vin! Ce poate fi ,,mai`` adevarat?













,,Apropo de casnicie, sa retineti ca una dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastra este aceea ca in viata trebuie sa-ti cauti jumatatea. Ni se inoculeaza aceasta minciuna, prin literatura, presa, filme, inca de cand suntem copii. Ni se spune ca nu putem fi fericiti decat daca ne gasim jumatatea. Este o minciuna care dateaza cam din perioada romanticilor, cand omul s-a indepartat de Dumnezeu si cauta sa puna pe piedestalul pe care statuse Dumnezeu un alt om, persoana iubita.``

http://ramurainflorita.blogspot.com/2011/05/una-dintre-minciunile-cu-un-impact.html



Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16

Capitolul 7
1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.
8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.
10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!
11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.
12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?
17. Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.
18. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.
19. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.
21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!
22. Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.
24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
25. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
26. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa.
27. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.
28. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.
29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.
33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.
36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.
37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.
38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.
39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.