...legat de ...dor de tine

Am legat

Marin Sorescu

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.

Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.

Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.

E-acelasi cintec de prea multe ori, (Iubita ta din zori) Aripi desfacute, fara insa sa zbori... (Iubita ta din zori) Mi-e cald de tine si-apoi deodata mi-e frig, (Vine iarna !) Lumea crede ca tac, cind eu, de fapt, te strig ! (Vine iarna !) Sint ca o scrisoare afara din plic, (N-ai nimic, nimic !) Pe-o parte alba, pe-o parte scris mic: Mi-e dor de tine, Mi-e dor de tine, Mi-e do-o-o-or... Mi-e dor de tine, Mi-e dor de tine, Mi-e dor de tine, Mi-e do-o-o-or...

Azi l-am vazut pe Vlad dirijand!

Tineti seama ca e o binevestire!
In ziua de Buna Vestire !


http://www.vladvizireanu.com/

dovleac si eoliene

Dovleac si eoliene


Prin octombrie am ajuns la Bailesti.
Vecin peste doua case , Ritu, olteanul mustacios tine in coltul gurii,si-un zambet si-o tagarie.
Adesea in coltul ochilor are si-o lacrima si-o bucurie.
Zambeste cind ne vede, isi indreapta spatele , nu zice nimic si dispare.
Se intoarce repede tinand la fiecare subsuoara un rotofei din gradina lui care se intinde pana-n vale la canalul cu papura.
,,Luati acolo la Bucuresti , sa va fie dor de noi cind il coaceti in cuptor si sa veniti mai des pe aici``
A stat dovleacul pana acum , credeam ca l-am pierdut , ca s-a uscat pe dinauntru de ,,nepasarea`` noastra de a-l da cuptorului , apoi de a-l impodobi cu nuci si dulceti cu boabe amarui, cu scortisoara si cu povesti duhovnicesti in timpul Postului Mare.
Sa fi auzit ce plescaituri si ce taceri prelungi se asternura cind cei care se nimerira la usa casei in vremea cind scosei dovleacul din cuptor fusera primiti cu un zambet intr-un colt de gura si cu un altul in celalalt colt de gura, c-o lacrima intr-un colt de ochi si cu o bucurie alaturea celuilalt colt.
Mare bucurie se poate descoperi in timpul postului, bucurie ce odata descoperita e buna de dus si in restul zilelor.
Postul si infranarea e un fel de generator de energie.
Mancarea mai putina si daruita de pamant , cu adevar crescuta, nu cu minciuna substantelor care ,,umfla muschii pe ele`` , roadele obtinute din truda omului, sunt darurile Bunului Dumnezeu.Cind stomacul are mai putin de lucru , mintea are mai mult timp pentru a se lasa formata de suflet si invers.
Ce seminte pun in gandurile mele , acestea vor incolti, vor creste , vor da roade sau vor strica si roadele pe care le-am obtinut.
Este o energie pe care o am , nu ma costa nimic sa o mentin, sa o inmultesc si sa o daruiesc mai departe.
Tot asa gandindu-ma ...imi vine sa le zic ganduri eoliene.
Si ca sa ma amuz , mi-am facut si un parc de eoliene, ca sa nu-mi pierd gandurile , sa le am in fata intamplator cind dau tarcoale ( ,,mai am vreun kilogram`` ...vorba amicului M)prin bucatarie.
Am luat un fruct de avocado, l-am pipait sa fie moale , sa fie copt , l-am decojit, i-am scos miezul .Miezul l-am inconjurat cu patru scobitori, i-am facut un fel de tipar de crinolina, apoi l-am sprijinit pe gura unui vas cu apa.
Pipai camasa miezului in fiecare dimineata ,a nadusit ,o fi dansat cu dorintele lui de a avea o familie numeroasa, cat un arbust care sa poata creste intr-o micuta casa. Peste noapte apa se strecoara pe sub camasa,e plin de apa, parca s-ar umfla in pene..Apa ii da energie miezului sa incolteasca.
Si nu-l costa nimic sa incolteasca , sa se inmulteasca si sa se daruiasca.
Pulpa fructului , sub care am descoperit miezul , numaidecat am zdrobit-o cu pisalogul de lemn , tot intr-o strachina de pamant, tot asa cum zdrobesc si usturoiul si-am amestecat-o , da, cu usturoi sau cu praz.
Incerc sa imprietenesc fructul de avocado cu o noua tara pentru el , un pamant nou numit Prazilia , regiunea Bailesti.(De undeva aud un ras plin si sanatos, parca ar fi al domnului Amza)


Era tarziu , se intunecase , pulpei zdrobita de pisalogul obositor, i-am intins un patuc de paine prajita !Sa-ti spun despre gustul viselor?
Mmmmm....delicios, delicios!Dupa fiecare inghititura , mi-am dat seama ca visa pentru miezul ce tocmai fusese pregatit de bal , sa nu fie singur.
Si uite asa, am luat rand pe rand cate un fruct de avocado, l-am decojit , l-am amestecat de fiecare data cu alte roade, fie seminte de dovleac , fie gogonele taiate foarte marunt , fie ceapa rosie , verde , patrunjel , muraturi taiate marunt ca pentru furnicute.

Acum am un parc de eoliene .Asa mi se inchipuie acesti mieji de avocado, care-si iau energia din apa, dar de la Bunul Dumnezeu si nadusesc pe sub camasa , muncesc stand in apa pentru ca in curand cind se va fi terminat postul ... incepe balul.
Incoltesc , se fac plante, se fac arbori si dau roade.

Si noi suntem seminte!Seminte ,, eoliene``!

cu drag

unui cer Zbişor
http://www.youtube.com/watch?v=HhllDK6C6eQ

Noi suntem seminte si pamantul e al nostru (II)

,,Ce reprezintă, însă, 15 martie 1848 pentru români?


În cadrul Adunării Naţionale de la Blaj, din 3/5 mai 1848, de pe Câmpia Libertăţii, contrar programului revoluţionar maghiar, românii cer recunoaşterea naţiunii române şi se declară împotriva unirii forţate a Transilvaniei cu Ungaria şi, mai mult, aduc la cunoştiinţa Europei crezul lor politic şi naţional: „Noi vrem să ne unim cu Ţara !”, adică cu celelalte teritorii româneşti. Împotrivirea românilor, la unirea savamolnică a Transilvaniei cu Ungaria, a declanşat din partea Ungariei „revoluţionare” războiul contra românilor din Transilvania. Acest război, purtat de cele mai multe ori mişeleşte de unguri, a fost pierdut de aceştia. Dar preţul plătit de români a fost enorm: peste 40.000 mii de români ucişi, peste 300 de sate locuite de români arse şi şterse de pe faţa pământului, sute de crime odioase şi barbare care nu puteau să-şi aibă locul într-o Europă plecată pe drumul „libertăţii, egalităţii şi fraternităţii”, la care ungurii dar şi maghiarii minoritari din Transilvania s-au dedat şi se vor mai deda şi în secolul următor, XX. Toate acestea au fost săvârşite asupra a peste 100 de preoţi ortodocşi români spânzuraţi, la ele adăugându-se schingiuiri, incendieri a unor comunităţi întregi de români, execuţii ale „tribunalelor de sânge” destinate uciderii a cât mai mulţi români.``
http://foaienationala.ro/ce-reprezint-15-martie-1848-pentru-romni.html

Nichifor Crainic despre 15 martie la români şi unguri

Acasă » Actualitate

(Nichifor Crainic, „Puncte cardinale în haos", Editura Timpul, Iaşi,1996)

„În istoria românismului, Avram Iancu, eroul revoluţiei ardelene de la 1848, re­pre­zin­tă un mo­ment din care putem desprinde două semnificaţii deosebite.

Una e o sem­ni­­fi­ca­­ţie lo­ca­lă, pro­vincială, în­tru­cât revoluţia dezlănţuită de el priveşte soarta fraţilor tran­sil­vă­­ne­ni, în condiţii politice speciale, de frag­ment etnic gemând sub apăsarea unui neam străin.

A doua e semnificaţia naţională, întrucât fapta lui se în­­corporează în con­ştiin­ţa ro­mâ­­nis­mu­­lui integral şi e primită ca un spor al patrimoniului comun. Aceasta din ur­mă sem­­ni­fi­ca­ţie depăşeşte intenţia eroului nostru, care a vrut să fie numai un re­vo­lu­ţionar ar­de­lean; dar vo­inţa de viaţă a neamului întreg se regăseşte în el, se recunoaşte în el, îl re­ven­dică şi-l ve­ne­rează ca pe unul din falnicele ei simboluri istorice....

... Anul 1848 e pentru popoarele Europei anul mesianismului naţional.

Cuvântul de or­dine al re­vo­luţionarilor de pretutindeni e doborârea tiraniei medievale pentru libertatea naţiunilor şi dreptatea so­­cială. Un suflu de vag, dar molipsitor misticism politic investea pe fiecare popor cu o misiune divină şi, pentru a o îndeplini, era nevoie de ruperea lanţu­ri­lor robiei în afară şi în lăuntru. După exemplul Parisului de atunci, tineretul generos de pre­tutindeni se găsea pe baricade. În Moldova revoluţia se veştejise încă în mu­­gur, iar în Muntenia se prăbuşise sub apăsarea Rusiei reacţionare. Capii instigatori pribegeau acum pes­­­te hotare, prin Bucovina austriacă, pe la Braşov sau pe la Brussa turcească. În prin­ci­pa­tul Ardealului, care atârna direct de Casa habsburgică, lucrurile se înfăţişau într-o învălmă­şea­lă greu greu de descurcat. Anul revoluţiei surprinsese Ardealul cu trei naţiuni recunos­cu­te ca atare, ungurii, secuii şi saşii, cu o no­bi­li­­me încărcată de privilegii şi o ţărănime în­că­tuşată în lanţuri. Românii erau excluşi din rândul naţiu­ni­lor şi al privilegiilor. Ideea li­ber­tăţii naţionale, însă, şi a dreptăţii sociale însufleţea pe toate popoarele prin­­cipatului, fie­ca­­re înţelegând-o în felul lui, toate voind o egală îndreptăţire în viaţa de stat, afară de un­­­gu­­­ri, bineînţeles.

Minoritatea maghiară din Ardeal, în acord revoluţionar cu cei din Un­ga­ria propriu-zi­să, voia o revoluţie în favoarea exclusivă a naţiei proprii, cu sa­cri­fi­ca­­rea ce­lorlalte popoare conlo­cu­i­toare, dar mai ales a românilor, care alcătuiau şi atunci ca şi acum majoritatea populaţiei. În fruntea miş­cării se agita marele demagog pa­şoptist Lu­do­vic Kossuth, slovac ma­ghia­rizat care, ca orice renegat, co­­vârşea în zel şo­vin pe orice un­gur de baştină.

Problema revoluţiei maghiare este următoarea: fiindcă po­­poarele din Ardeal se frământau pe tema egalei îndreptăţiri, în caz de izbândă, ungu­ri­mea, care se men­­­ţinea prin privilegii, ar fi rămas o minoritate oarecare, în primejdie să fie înghiţită.

Se impuneau deci două imperative: unul, unirea imediată a Transil­va­ni­ei cu Ungaria, al doilea, oprimarea mai de­par­­te a naţiunilor ardelene prin autoritatea statului maghiar astfel întregit.

Dar cum principatul Ardealului atârna direct de Casa habsburgică, mişcarea unionistă maghiară de­ve­nea totdeodată un război contra Austriei. Judecând după ideologia europea­nă a revoluţiei de la 1848, un­­gurii erau pe linia ei, luptând împotriva tiraniei habsburgice şi a privilegiilor medievale legate de ea, dar se situau la antipodul spiritului european re­fu­zând ce­lorlalte neamuri egala îndreptăţire şi dreptatea so­cială, în numele cărora luptau. Nu era nici întâia şi nici n-avea să fie ultima oară când acest neam, în­fipt în inima Europei din ne­cunoscutul asiatic, se dovedea inadaptabil la ordinea lumii noastre.

La 15 Martie 1848, parlamentul Ungariei votă unirea cu Ardealul.

E semnalul revoluţiei lui Avram Iancu.

Procedeul maghiar obişnuit de a hotărî de soarta celui mai numeros şi mai vechi po­por al Ar­dea­­lu­lui fă­ră ca el să fie întrebat, şi aceasta într-o vreme când ideea de libertate um­plea văzduhul Eu­ropei, înfurie pe Români. Strigătul răsculării îl dădură doi tineri care se aflau la Târgu Mureşului: Avram Iancu şi Aron Pumnul. Ei chemau poporul la o pri­mă adunare în Blaj, la Duminica Tomii, adunare care pregăti le­gendara demonstraţie a celor 40.000, în ziua de 3/15 Mai, pe Câmpia Libertăţii.... Salturile în istorie ale ardeleni­lor sunt destul de rare, dar, atunci când se produc, valurile veacului urlă în furtună şi apa­ri­ţiile lor se numesc revoluţia lui Horia sau revoluţia lui Avram Iancu. ....

În ziua Libertăţii, de la Blaj, el (n.a. poporul) apărea brusc şi întreg pe scena istoriei, fiindcă cei pa­­tru­zeci de mii, iviţi din anonimatul su­ferinţei milenare, erau rezumatul întregului Ardeal ro­mânesc.

Doi bărbaţi s-au impus atunci mulţimii în fierbere. Simion Bărnuţiu, în pelerina lui romantică de stu­dent tomnatic, reprezenta doctrina vremii, cerând în numele ei dreptul po­po­rului ardelean de a-şi făuri singur istoria. Avram Iancu, tânărul avocat care dăduse sem­­nalul mişcării, nu venea să demonstreze şi să ceară nimic, fiindcă el era însăşi voinţa şi ho­tărârea Ardealului de a face istorie românească.

Avea numai 24 de ani şi cobora din munţii lui Horia. Era înalt şi ochenat, de o frumuseţe răpitoare dacă n-ar fi fost oarecum înăsprită de grava seriozitate a cugetului. Bărnuţiu aducea în pelerină argumente ju­ridice; el purta pistoale în chimirul care îi strângea cămaşa moţească. Vorbea rar, dar când deschidea gu­ra, din toată fiinţa lui emana o putere magică, nefirească, de care nici el nu-şi dădea seama de unde vine. Contimporanii spun că avea un temperament vijelios, pe care, totuşi, ştia să-l strunească în frâna minţii. La studii, în şcolile ungureşti, se remarcase printr-o inteligenţă eminentă. Avea tot ce trebuie pentru a domina; frumuseţe de Făt-Frumos pe gustul românesc, care fermeca mulţimile, şi energie gravă în glas şi-n gest pentru a se face ascultat. Un asemenea exemplar nimbat de geniul rasei, ... nu devine căpetenie prin deliberare şi prin vot; instinctul gloatelor îl simte fulgerător şi i se supune cu voluptatea înnăscută în firea oamenilor de a se preda unei voinţe superioare să facă din ei orice-ar crede de cuviinţă. Puterea de fascinaţie a lui Avram Iancu sporea înmiit la gândul că el întrupează marea răzbunare a unui neam ţinut în veacuri în subteranele pline de caznă ale istoriei. ...

Iancu e cel care a vărsat în sufletul Ardealului conştiinţa de stăpâni din neamul împărătesc, care a strălucit odinioară în Dacia. ... Avram Iancu e chipul spiritual al mândrului şi îndureratului Ardeal...".

http://www.cotidianul.ro/nichifor-crainic-despre-15-martie-la-romani-si-unguri-176177/

Noi suntem seminte si pamantul e al nostru (I)

Nichita Stanescu - Noi

Noi suntem seminte si pamantul e al nostru,
stim cel mai bine locul si patima si rostul,
stim cel mai bine legea si mersul inainte,
suntem dupa nevoie si lacrima si dinte.

Nu cerem nimanuia nimic,










insa oricine
daca el vrea-l numim si prieten si vecine.
Aici si painea, sarea, noi avem la masa,

caci ne-am facut-o singuri, zidindu-ne o casa.

Nu zicem rau de nimeni, stapani peste pamant
Noi suntem in picioare, sub noi strabunii sunt.
De-aceea poate-n libertate sa luceasca,
deasupra noastra, universala bolta albastra.





,,Şi dacă Enescu spunea că orice intelectual trebuie să ştie pe de rost "măcar" simfoniile lui Beethoven, eu cred că fiecare dintre noi ar trebui să se gândească dacă nu ar trebui să viziteze şi să privească măcar o dată pe lună (vi se pare mult???) la simezele unei galerii şi asta fără să te oboseşti să citeşti nici George Oprescu sau Elie Faure, nici Barbu Brezianu sau Pavel Şuşară şi nici măcar Hendrik Willem van Loon.``
http://www2.tvr.ro/ovedetauntablou/index.php?p=vedeta&id=1079

Din traditia olteneasca si spre pomenirea Sfintilor 40 de Mucenici

bradoşei

Sfintii 40 de mucenici - Tropar

Sfintii 40 de mucenici;Sfintii 40 de mucenici erau soldati crestini, aflati in slujba imparatului roman pagan Licinius. Afland despre credinta lor, Agricolae, guvernatorul Armeniei, i-a silit sa se inchine idolilor. Refuzand, au fost intemnitati timp de opt zile si batuti cu pietre. Prin semne divine au fost insa intariti in dreapta credinta. In cele din urma, guvernatorul i-a condamnat la moarte prin inghetare in lacul Sevastiei. In aceea noapte s-au petrecut mari minuni: apa lacului s-a incalzit, gheata s-a topit si 40 de cununi stralucitoare au pogorat asupra mucenicilor. In zori, au fost scosi vii din lac, li s-au zdrobit fluierele picioarelor si au fost lasati sa-si dea sufletele.

Cantare de lauda la Sfintii 40 de Mucenici

Sfintii mucenici, cu trupurile incatusate de ger,

Puternic credinta o au tinut.

Luminati de nadejde,

Ei au strigat catre Dumnezeul lor iubit:

„O, Tu, Care ai uimit lumea

Cu infricosata Ta moarte si inviere,

O, Doamne, invie-ne pre noi!

Caci taria cerului si toata zidirea

Pe Tine Te lauda,

Si adincurile toate, focul, grindina si gheata

Te lauda pe Tine.

Tu pe robul Tau Moise cu tot cu popor

Din robia Egiptului ai scos,

Iar apoi pe Iosua, fiul lui Nun, si apoi pe Elisei,

Poruncind firii apele sa le linisteasca si sa le desparta.

Ajuta-ne acum si noua, robilor Tai,

Care credem intru Tine, precum ai ajutat pururea

Tuturor robilor Tai celor din veac.

Nu ingadui frigului sa fie mai tare ca omul,

Nu ingadui ca noi, cei 40 de Mucenici ai Tai,

Sa fim dati de batjocura nelegiuitilor.

O, Tu poti toate, Stapine,

Care toate le stapinesti.

Caci Tu prefaci focul in gheata, si gheata, in foc.

Iata, pentru Numele Tau, gerul ne ucide trupurile

Ca o fiara salbatica,

O, ajuta-ne noua ca Numele Tau Cel Atotputernic

Pretutindeni sa fie slavit!”

Mucenicii din lac, incatusati de gheata,

S-au incalzit minunat de la lumina cea pogorita de sus.

Ei au murit cu cinste si au ramas mucenici patruzeci

Pina la sfirsit,

Spre spaima, groaza si rusinea necredinciosilor

Celor ce zac in intuneric.

Predica Sfantului Nicolae Velimirovici

Despre rabdarea pina la sfarsit

„Dar cel ce va rabda pina la sfarsit, acela se va mintui” (Matei 24: 13).

O, Stapine mult indurator si indelung rabdator, Tu ai indurat toate, totul pina la sfirsit. De aceea esti Tu nu doar binecuvintat in vecii vecilor, dar si izvorul tuturor binecuvintarilor tuturor oamenilor care isi doresc binele in vecii vecilor. Sfintii apostoli au indurat pina la sfirsit si au intrat in vesnicia cea binecuvintata. Sfintii cuviosi de buna voie au indurat toate chinurile si suferintele pina la sfirsit si s-au preaslavit si in cer si pe pamint. Sfintii mucenici au indurat de bunavoie toate schingiuirile trupurilor si sufletelor lor si s-au facut impreuna-mostentori ai imparatiei lui Hristos.
Orice intemeietor de vreo noua organizatie sau partid isi recruteaza urmatori fagaduindu-le bogatii multe si multe placeri daca fac aceasta, dar ascunzind cu buna stiinta greutatile si chinurile prin care trebuie sa treaca spre a ajunge la acele bogatii si la acele placeri. Stapinul nostru Hristos este singurul Care a grait adevarul urmatorilor Sai, aratindu-le atit partea amara, cit si cea dulce a lui.
El nu a fagaduit nicicum si nicicind roade dulci fara mai intii slujire, nici slava fara mai intii suferinta, nici odihna vesnica fara mai intii mergerea pe cararea cea strimta si plina de spini, nici biruinta fara lupta, nici placere fara mai intii gustul amar al nevointelor, nici imparatia fara mai intii plins cu lacrimi si jertfire de sine. Desi Stapinul nostru a insiruit cu exactitate toate suferintele prin care trebuie sa treaca ucenicii Lui, El nu-i lasa fara sa-i mingiie cu descoperirea bunatatilor ce vor sa fie. El le descopera intelesul mai adinc al suferintelor, nelasindu-i in intunericul deznadejdii. El zice: „Dar cel ce va rabda pina la sfirsit, acela se va mintui”. Iar care anume este acea binecuvintare care ii asteapta pe cei ce rabda pina la sfirsit, Mintuitorul insusi a aratat-o cu indestulare. Aceasta binecuvintare a fost marturisita de multi pina astazi si continua sa fie marturisita de multi sfinti, fie dintre aceia care s-au infatisat in slava din tarimul celalalt celor dintre cei vii socotiti vrednici de aceasta, fie dintre cei care, inca in trup fiind, s-au invrednicit de vederile cele ceresti ale binecuvintarilor care ii asteapta pe cei putini care, cu credinta si cu staruinta, bine se nevoiesc si rabda pina la sfirsit.
O, Stapane Doamne Iisuse Hristoase, Tu esti puterea noastra. Ajuta-ne noua sa rabdam pina la sfirsit in credinta ca Tu cu noi esti pina la sfirsitul veacurilor. Caci Tie se cuvine toata slava si multumirea in veci, Amin!

(din: Sfantul Nicolae Velimirovici, PROLOAGELE DE LA OHRIDA, Vol. I, Editura Cartea ortodoxa, Editura Egumenita, Bucuresti, 2005)

***
http://www.razbointrucuvant.ro/2012/03/09/sfintii-40-de-mucenici-predicile-sfantului-nicolae-velimirovici-si-mitropolitului-augustin-vin-zilele-crestinismului-sangelui-sa-nu-ne-distram-sa-ne-pregatim/

,,RO`` de la roade, rodire, ne ziua femeii

Cand un pom face roade , omul nu trebuie decat sa bata pomul, sa cada roadele si sa le adune.Unele roade sunt usor de adunat , de la ramurile joase, dar cele mai de sus cer putin efort.Sa-i zicem jertfa, sa-i zicem jerfta.E prea mult?Da, e prea mult, dar atat de putin cere Dumnezeu de la noi!
Ce te faci cu pomii care dau roade , dar nu are cine sa le culeaga?
Ele cad pe jos ,se fac una cu pamantul, prin iconomia Bunului Dumnezeu si cine stie , candva din semintele lor , va rodi un alt pom roditor , cine carui culegator de pom ,drept folositor.

Doar cind un copac nu face roade , acela trebuie taiat.Omul , ca si copacul, daca nu se hraneste cu roade , nu poate rodi.

Datoriile sunt roade...

iata de ce :

Datoria actuală a intelectualilor

NAE IONESCU

(Înfrăţirea Românească, anul VI, nr. 9, 1 martie 1930)

Opera de închegare a sufletului românesc într’un tot unitar nu se poate desăvârşi din cauza ambiţiilor politice necugetate şi a inerţiei condamnabile, de oare dau dovadă intelectualii.

Şi când rostesc cuvântul „intelectuali” nu mă refer la indivizii, care’şi revendică acest titlu în baza unei sarbede diplome purtată în fund de buzunare, ci îmi îndrept gândul către acele elemente admirabile ale vieţii noastre cărturăreşti — desprinse din cercul viţios al pedanteriei sau al încrederii în sine prea mult.

„Intelectual” în înţelesul etic al cuvântului este ceva mai mult decât trepăduş politic. “Intelectual” în înţelesul naţional al cuvântului este categorie opus noţiunii de „înstrăinare” sau „necinste”. Sub acest raport coeficientul numeric al „adevăraţilor intelectuali” este foarte scăzut”.

Ieşit de pe băncile universităţii, tânărul titrat îşi croeşte planuri uriaşe de viitor — nesocotind întru totul realităţile vii întâlnite la tot pasul. De aceea , ciocnirea lui cu greutăţile vieţii îi distrug iluziile — făcând din el un sceptic, un nemulţumit — şi mai apoi un „închinător la arginţi”.

Mentalitatea, deci i s’a pervertit. Apucat pe drumul abzicerii de la comandamentele conştiinţei, intelectualul îşi făureşe drept ţintă supremă a vieţii lui — banul. Conştiinţă, caracter, cinste — toate sunt de vânzare la intelectualul schimbat astfel spiritualiceşte.

Şi din acest punct de vedere străinul profită. Cu monedă sunătoare el împânzeşte toate administraţiile publice, îmbrobodeşte simţământul naţional şi narcotizează sistematic simţurile raţiunii intelectualului — pus în locuri de conducere a mecanismului atât de complicat, care este Statul. Cu această monedă blestemată străinul slăbeşte temeliile Statului naţional, împiedecând unificarea sufletească într’un tot armonic.

Iar domnul „intelectual ” priveşte nepăsător la surparea progresivă a clădirii naţiei româneşti. In faţa planului infernal de slăbire a încheeturilor etnice româneşti, „intelectualul ” are datoria să iasă din amorţeală.

Crescut în crezul ideei naţionale şi al adevăratei iubiri de legea strămoşească, „domnul intelectual ” trebue să lucreze fără obosire la întărirea sufletului şi fiinţei româneşti.

Declaraţiile sale sentimentale, uneori chiar patetice , la zile de praznic, nu au nici o valoare atâta timp — cât faptele n’au dovedit mărturia dreaptă a vorbelor.

Simţământul de „cinste ” şi „omenie” trebue înscăunat la loc de frunte — iar nu ca acum, când asemenea idei stârnesc zâmbetul compătimitor al celor tociţi în rele .

„Solidaritatea naţională ” întemeiată pe adevărurile organice ale naţiei să călăuzească paşii conştiinţei fiecărui intelectual român.

Nu servirea intereselor străine, protivnice vieţii conştiente în cadrul de stat naţional, ci ajutarea reciprocă a fratelui de acelaş sânge ne va duce la izbândirea idealului, scump tuturor:

România a Românilor!

Nae IONESCU

(Înfrăţirea Românească, anul VI, nr. 9, 1 martie 1930

sursa : http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/03/08/datoria-actuala-a-intelectualilor-nae-ionescu-martie-1930/


...........................................................
fEL SI FEL DE ROADE PE LUME , UNELE FALSE, ARTIFICIALE, ALTELE CURATE , INSANATOSESC SUFLETUL SI TRUPUL

Alegerea ne apartine!
...................................................................................................................
Adevarat sau fals?

,,

Pe urmele tovarăşei Clara Zetkin

Toată lumea s-ar cădea să cunoască adevărata poveste a zilei de 8 martie (demagogic numită “internaţională”, căci n-au sărbătorit-o oficial, după modelul Sovietelor, decît ţările din fostul “lagăr socialist”, iar în restul lumii numai anumite cercuri de stînga, marxiste sau marxizante).

Propunerea instituirii unei Zile a Femeii a fost făcută şi aprobată în 1910, la aşa-numita Conferinţă a Femeilor Socialiste de la Copenhaga, prima ei sărbătorire în mediile respective avînd loc în anul următor. Autoarea propunerii a fost militanta revoluţionară Clara Zetkin (1857-1933), o evreică născută la Wiederau (Saxonia) şi moartă la Arhanghelskoie, în fosta U.R.S.S. (unde şi-a văzut împlinit visul “tinereţii revoluţionare” şi a propăşit pe linia bolşevismului stalinist).

De ce tocmai ziua de 8 martie? Unul dintre motive (şi cel mai invocat) este că în această zi avuseseră loc mai multe demonstraţii revendicative ale “femeilor muncitoare”, începînd cu o grevă a ţesătoarelor new-yorkeze din 1857 (ce-i drept, reprobabil de aspru reprimată de autorităţile “capitaliste” ale vremii).``
http://razvan-codrescu.blogspot.com/2012/03/in-loc-de-8-martie-repostare.html
..............................................................................................................................................

ADEVARAT !

,,Pe drumul Golgotei, Hristos mergea zdrobit sub povara crucii. Maica Sa şi Maria Magdalena Il urmau îndeaproape. Veronica I-a întins năframa ca să-Şi şteargă fruntea. Nici o femeie nu L-a trădat pe Domnul Iisus``

Iuda L-a vândut. Petru s-a lepădat de El în noaptea când a fost prins. Toma s-a îndoit de Inviere. Femeile nu s-au îndoit, n-au fugit, nu L-au părăsit pe drumul Golgotei. Ele I-au uns trupul. Ele L-au plâns şi L-au aşezat în Mormânt. Lor Li s-a arătat întâi şi ele au vestit primele scularea Lui din morţi.``
pr martir Constantin Sarbu
http://www.razbointrucuvant.ro/2011/05/07/ziua-femeii-ortodoxe-si-a-fiului-iubirii-cuvinte-pline-de-miez-si-de-miere-ale-parintelui-constantin-sarbu-pentru-duminica-mironositelor-si-praznicul-sfantului-apostol-si-evanghelist-ioan/

Dumnezeu a randuit o zi de sarbatorire , de cinstire a femeilor , aceea a Duminicii Mironositelor- a treia Duminica dupa Sfintele Pasti-, mai mult , ziua de Buna Vestire, cand Maica Domnului este vestita de catre Arhanghelul Gavril ca va naste pe Mantuitorul sufletelor noastre, Domnul nostru Iisus Hristos este o alta zi de cinstire a femeii, caci bucuria vestii ca va aduce pe lume un prunc este neasemuita pentru oricare femeie.
Nu cinstesc ziua de 8 martie ca ziua femeii, am incercat , dar niciodata n-am fost prea potrivita pentru ea, nu sunt feminista, nu sunt revolutionara, nu-mi plac deloc competitiile, nu-mi place obligativitatea barbatilor ( dar si a femeilor) de a oferi flori sau atentii , doar pentru ca in ziua aceea au o anumita nevoie de ajutorul meu,E drept ca mai nimeni nu stie de unde vine ,,sarbatoarea ``, stim de-acum , o sarbatoare rosie ( comunista)si ca a domolit intru mare masura scopul si mijloacele ei , nu-mi plac intalnirile ,,intre fete`` la o masa unde se manaca ,,ceva gras``.Peste toate simt nevoia de bucurie, de cinstire, sufletul femeiesc in cautarea cinstirii, al magaierii , al ridicarii macar pentru o zi deasupra rutinei, obrazniciei, marlaniei sau nepasarii.Imi place ca vad mai multe flori in mainile oamenilor, imi place bucuria(sau speranta ei)de pe chipul doamnelor , domnitelor , domnilor si domnisorilor , ador primavara si hainele cele bune scoase pentru ziua de sarbatoare.
Multi ani tuturor celor care sarbatoresc si le doresc sa gaseasca drumul adevarat al cinstirii sufletului spre mantuirea lui!Sarbatoriti si cu mine de Buna Vestire si de Duminica Mironositelor, la Sfanta Liturghie! La multi ani!Doar cunoasterea ne poate da libertatea sa alegem ceea ce e de folos implinirii sufletesti!Va doresc sa cunoastem bucuria din timpul Sfintelor Liturghii!

O metanie !

E tarziu.Noaptea si-a descoperit miezul in intuneric.
Miroase a tamaie !
Ma gandesc la oamenii care umbla prin labirintul alb , printre peretii de zapada inghetata inaltati cate 4 metri de viscol .
Un labirint ca niste transee.
Transee dintr-un razboi nevazut.
Imi fac gandurile lopata si ma gandesc in neputinta de a fi acolo langa ei , ca sa le dau nadejde, cum pot sa-i scap de zapada.
Si-n gandul meu nu sunt singura , iar ei nu mai sunt singuri.
Primul gand care vine este de la Sfantul Inger pazitor.
El imi spune sa fac un numar de metanii pentru fiecare lopata de zapada pe care-as da-o departe de casa lor de chirpici.
Fac o cantarire rapida si gandul , matematic, decide ca o metanie e cu mult mai usoara decat o lopata cu zapada.
Duhul Sfant bate stiinta fara Duh Sfant!
Si ma tot gandesc si adorm.
Dimineata ma trezesc obosita , de parca as fi aruncat 300 de lopeti cu zapada peste umeri.
Candela s-a stins, si-n camera e rece.
Ma ridic , ma uit la icoana Maicii Domnului si zic rusinata de trei ori ,,Slava Tie Dumnezeul nostru , slava Tie!``.Asa m-a invatat un monah , zisul Mos Spiridon de la Manastirea Stanisoara.
Mare minune sa te trezesti in fiecare dimineata si sa mai ai inca putin timp sa te pregetesti pentru moarte.
Caci ce-ar fi viata de dupa, fara pregatirea clipa de clipa, din aceasta viata?
Nadajduiesc la fratiile voastre sa ma ajutati cu lopetile de zapada, pe care le-am primit in gand a le arunca peste umar , ca sa scapam de zapada pe cei inzapeziti in transee .Transee dintr-un razboi nevazut.
http://nicoletatintea.blogspot.com/2012/02/lectii-de-viata.html , sa faceti cate o metanie cu dragoste pentru fiecare lopata cu zapada care i-ar scoate la lumina pe fratii nostri , caci eu noaptea trecuta m-am lenevit si-am adormit si candela s-a stins !
Trandavia la rugaciune si la lucru e mare pacat.Mare pacat!

,,Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei si al griji de multe nu mi-l da mie ...``
Sfantul Efrem Sirul

E Duminica iertarii!Ce poate insemna aceasta?




„De veti citi si asculta invatatura sfanta, va veti lumina mintea si veti fi capabili sa duceti o viata plina de fapte bune si placuta lui Dumnezeu. De va dau sa postiti mult sigur ca nu va cunosc puterea voastra si starea sanatatii.Si ursul si sarpele postesc, dar dupa un post asa indelungat, ursul e tot urs, si sarpele tot sarpe.Asa si voi. De veti ramanea numai cu postul si invatatura sfanta o nesocotiti si nu va hraniti sufletele voastre cu ea zi de zi, sunteti in intuneric, petreceti in intuneric, ramaneti pe mai departe in intuneric si muriti chiar in intuneric cu singura speranta ca ati postit pana v-ati uscat de post. `` pr Nicolae Mandita http://www.dulcecasa.blogspot.com/


Si un film ?



Cum se fac metaniile ?

În greaca veche, metanoia desemnează, într-un sens general, faptul de a-şi schimba dispoziţia interioară faţă de un act care, însoţit iniţial de asentiment, apare ulterior, dintr-un motiv oarecare, ca regretabil. Etimologic, metanoia s-ar traduce prin “gândul de după”, iar în limbajul eclesial e redat de obicei prin “pocăinţă”.

METANIILE ŞI ÎNGENUNCHERILE

Îngenuncherea în lăcaşul de cult, însoţită de cele mai multe ori de metanii, este o formă de cinstire a lui Dumnezeu şi de exprimare a sentimentului nostru de respect, smerenie şi supunere faţă de EI. Prosternarea în faţa lui Dumnezeu, ca expresie a cinstirii Lui, este un act de cult. Îngenuncherea este foarte mult practicată în viaţa credincioşilor de rând, dar în mod cu totul deosebit în practica vieţuitorilor din mănăstiri. Credincioşii îngenunchează în biserică chiar din momentul în care intră în ea şi îşi rostesc rugăciunile în faţa sfintelor icoane, a Mântuitorului, a Maicii Domnului şi a sfinţilor. După aceea, îngenunchează la diferite momente din timpul slujbei şi mai ales la Sfânta Liturghie, atunci când se citeşte Sfânta Evanghelie, la vohodul mic, adică ieşirea cu Sf. Evanghelie, la vohodul cel mare sau ieşirea cu cinstitele daruri, la rostirea Crezului, în timpul epiclezei sau al rugăciunii de transformare a darurilor de pâine şi de vin în Trupul şi Sângele Domnului, în timpul cântării sau rostirii rugăciunii Tatăl nostru şi în alte momente din slujbele divine.

http://cazania.wikispaces.com/Metanie

http://www.parohiamacin4.org/metanii_ingenuncheri.htm

Fluturii din pandispan

Emil Brumaru - Fluturii din pandispan

„Domnule, si va rog sa ma credeti, îmi vine atât de greu
Sa vorbesc, de la o vreme, la masa
Pe care o iau sub portretul iubitului meu
Din pandispanul taiat la desert zboara fluturi albastri si fini ca matasa!”

Atunci cei doi motani somnolenti, îngrasati cu dulceata,
Ce torc de o parte si alta a coapselor mele,
Fac tumbe ciudate, se-agata rotunzi de perdele
Iar eu, lesinând, îmi acopar cu palmele fata...

Detectivul Arthur puse molatec trei întrebari:
„Doamna, n-ati observat, c-un surâs, uneori,
Melci uriasi, tremurând pe clantele de la intrari
Când deschideti, pentru motanii de angora, usile-n zori?

Dupa amiaza, la ora aceea confuza,
Când sânii îi tineti, prea mari, pe tavite de cedru,
N-ati auzit hohote mici lânga bluza?”
Insista detectivul Arthur, visator si integru...

„Când coborâti scarile-n parc, catre seara, fara ca nimeni sa va astepte,
N-ati întâlnit un seraf, în mâna c-o lada de mirodenii
Si cu cealalta batând mingi parfumate de trepte,
Facându-se ca nu va vede, din cauza jenii?”

Glycera îsi strânse vesmântul la piept. Nu raspunse.
Detectivul Arthur, plin de delicatete,
Din buzunarele lui nepatrunse,
Scoase un pandispan albastru pe dulcele-i fete,

Îl aseza gratios si candid între ei
Si luând un cutit îl taie dintr-o data!
O, ce pufosi se-naltara, ce lenesi, ce calzi fluturi galbeni acum, prin odai...
„Doamna, sopti detectivul Arthur, permiteti-mi sa ma retrag, n-o sa va uit niciodata...”

http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/b/emil-brumaru-6zuntsu/fluturii-din-pandispan-6zuotph.html

Un post , alt post , treapta , scara, de urcat sau de cadere

Postul este obligatoriu, nu este optional, e porunca!Numai ascultand de Dumnezeu putem sa biruim !Dar ce sa biruim?Raul care e in noi, intre noi si in lume!Cum putem sa biruim?
Nimic fara Dumnezeu nu e cu putinta!Avem datoria marturisirii, a iubirii, a slujirii Lui Dumnezeu! Si cind nu poti ceva , ceri sprijin!Primenesti sufletul prin marturisire, prin Sfanta Spovedanie!



Cei 12 Sfinti Apostoli au fost alesi de Domnul nostru Iisus Hristos!

,,Iisus si-a instruit Biserica sã se supunã autoritãtii date de El liderilor apostolici, preotilor si episcopilor care le-au urmat. "Vã spun cã tot ceea ce veti lega pe pãmânt sã fie legat si în ceruri si tot ceea ce veti dezlega pe pãmânt sã fie dezlegat si în ceruri" (Matei 18.18). Iisus se referea la faptul cã a dat o realã autoritate duhovniceascã ierarhiei bisericesti, reprezentatã la acel timp de Discipoli. "Si apoi Iisus le-a vorbit din nou: 'Pace vouã! Precum Tatãl M-a trimis pe Mine, asa vã trimit si Eu pe voi…Dacã veti ierta pãcatele orisicui, iertate vor fi, dacã le veti tine, tinute vor fi'." (Ioan 20.21-23)``



Mai jos sunt canoanele Sfintilor Apostoli, adica ce au legat si au dezlegat si ce avem de urmat:
http://www.resurse-ortodoxe.ro/ortodox/canoanele-bisericii-ortodoxe/


69. Daca vreun episcop sau preot sau diacon sau ipodiacon sau citet sau cantaret, nu posteste sfantul si marele post sau miercurea sau vinerea,

sa se cateriseasca;


iar de va fi laic,


sa se afuriseasca.




http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/pravila-bisericeasca/afurisirea-81867.html
AFURISIREA

11. Afurisirea sau excomunicarea este excluderea credinciosului din comunitatea Bisericii, cind se face vinovat de pacate contra credintei sau a moralei (Matei, 18,17; Cor. 5, 2-5; I Tim. 2, 20; Tit, 3, 10). http://www.dervent.ro/biblia.php

Ea este de doua feluri:

a) duhovniceasca-interna, cind credinciosul este oprit de la impartasire sau de la alte slujbe pentru o vreme;

b) cind un credincios devine un necredincios public si se iau masuri administrative publice contra lui, inlaturindu-l din obstea crestina. Numai cel ce se indreapta, este reprimit. (II Cor. 2, 6-10). Clericul, mai intii se cateriseste si, daca este cazul, apoi se afuriseste temporar sau definitiv, iar cind staruie in erezie si in rautati, se da anatemii. Afurisirea publica o face numai arhiereul - si mai ales sinodul - care are dreptul s-o si ridice, cind cel vinovat s-a indreptat. 2 (Const. Ap. VII. 34).

12. -"Daca cineva, se va ruga impreuna cu cel afurisit, chiar pe ascuns, in casa particulara, sa fie afurisit si el". - Apost. 10.

13. -"Daca vreun episcop sau diacon este afurisit de episcopul sau, acela sa nu poala fi primit de alt episcop, decit numai de cel ce l-a afurisit, afara numai daca, din intimplare, ar fi murit episcopul care l-a afurisit". Apost. 32

14. -"Asupra celor afurisiti, fie ei clerici sau laici, sa aiba putere, hotarirea episcopului eparhiot, dupa canonul care orinduieste ca cei ce sint afurisiti de un episcop, sa nu fie primiti de catre alti episcopi. Insa sa se cerceteze, daca nu cumva au fost afurisiti din pricina micimii de suflet a episcopului, sau din pofta de gilceava, sau din oarecare ura personala. Deci, pentru ca aceasta cercetare sa se poata face, s-a gasit cu cale sa se intruneasca sinodul de doua ori pe an, la care vor lua parte toti episcopii eparhiei, spre a se cerceta toate problemele de acest fel si toti cei care s-au facut vinovati fata de episcop, sa fie afurisiti de catre toti membrii sinodului, potrivit legilor, pina ce sinodul va socoti ca trebuie sa dea o hotarire mai usoara. Aceste sinoade sa se tina, unul inainte de postul mare, pentru a se indeparta micimea sufleteasca si spre a se aduce lui Dumnezeu darul rugaciunilor curat, iar al doilea sa se tina toamna". -I ec. 5-

15. - "Daca cineva a fost afurisit de episcopul sau, sa nu mai fie primit de alt episcop, mai inainte de a fi reprimit mai intii de episcopul sau; insa el poate sa apeleze la sinod ca sa se apere si sinodul convingindu-se de nevinovatia lui, poate da o alta hotarire. Aceasta hotarire are valoare pentru mireni , prezbiteri si diaconi si pentru toti clericii". - Ant .6

16. - "Ep. Osiu zice: Sa se aprobe de toti si acestea: Daca vreun diacon, prezbiter sau cleric ar fi afurisit si s-ar duce la alt episcop care-l cunoaste si care stie ca acel cleric este dezbinat de episcopul sau, nu trebuie sa-i acorde impartasirea, facind de ocara pe fratele sau episcopul. Daca va indrazni sa faca asa ceva, sa stie ca adunindu-se episcopii la sinod, il vor trage la raspundere. Toti episcopii au raspuns: Aceasta hotarire va aduce pace si va pastra unitatea tuturor". - Sard. 13.

17 . -Nu este bine ca un preot sau arhiereu sa blesteme sau sa afuriseasca cu usurinta, ci numai dupa ce a judecat bine sa pronunte numai afurisirea pe care o indreptateste legea Domnului, altfel se leaga el insusi cu legaturile aceleiasi osindiri. Cel afurisit sa nu stea nepasator, ci sa caute sa se indrepte, cerind iertare la cel ce l-a afurisit, sau sa se duca la cel mai mare al Bisericii si sa-i arate situatia spre a se curati de afurisire. - S. Tes. IX, 3o-32.

Ajutor!

http://nicoletatintea.blogspot.com/2012/02/tanti-georgeta-si-iulian_17.html



S.O.S. PENTRU OAMENII DIN GLODEANU
Mi-e greu să explic prin ce stări am trecut în ultimele zile. Mai întâi am văzut cu ochii minții dezastrul din zonă. A început totul cu două sms-uri pe care le-am primit marți seara, de la părintele Marian Tudor, din Glodeanu. Vorbisem ultima dată pe 5 februarie, adică duminică seara la telefon despre situația disperată a bătrânei care a rămas fără casă, după ce bordeiul i-a ars complet într-un incendiu. Bătrâna a rămas practic pe drumuri, împreună cu nepotul ei, Iulian, un băiat de 13 ani. Un copil orfan de tată. Părintele îmi spunea că este foarte multă zăpadă în sat și că de vineri nimeni nu a văzut vreun picior de utilaj în comună. Am vorbit despre situația lui Iulian care a ieșit din casa în flăcări, doar cu hainele de pe el. Părintele mi-a spus că imediat ce se oprește ninsoare se va duce la Buzău ca să-i cumpere copilului măcar un rând de haine. Dar ninsorile i-au dat peste cap planurile.

Marți seara părintele mi-a dat următorul mesaj, de pe un număr de cosmote:

"Suntem izolați aici. Nu avem curent, apă, semnal la fix sau mobil, pe drum nu a fost niciun utilaj. Stăm ca-n Siberia."

Primul imbold a fost să sun la 112. Ceea ce am și făcut. Nu le-am spus că sunt jurnalist. M-am gândit să le semnalez situația pentru că îmi închipuiam că s-ar putea să nu știe care sunt problemele de la Glodeanu având în vedere că nu exista semnal pe telefonul mobil. În baza de date se putea vedea însă ușor că sunt jurnalist, pentru că am sunat de pe telefonul de serviciu, așa că mi s-a spus că "s-a luat legătura cu autoritățile locale competente și că pentru alte informații să iau eu legătura cu purtătorul de cuvânt al ISU". Eu făcusem deja asta. Sunasem la Buzău și purtătorul de cuvânt de la ISU mi-a spus că nu au ce să facă. Așa e în tot județul. E viscol. Un răspuns care nu m-a mulțumit deloc.

Am încercat să-l sun pe părintele dar telefonul apărea ca închis. Am insistat. A urmat al doilea mesaj. Și mai cumplit decât primul.

"Problema este că în satul vecin a murit părintele și nu putem face nimic până când nu vine IML-ul. Familia așteaptă neputincioasă. Mai avem o femeie care așteaptă din zi în zi să nască. Pe zi ce trece sunt nămeți tot mai mari."

În noaptea aia nu am prea dormit. Am sunat pe unde am știut. Unde m-a dus capul să sun. Am scris pe facebook. Imediat după ce a văzut mesajul, un prieten a sunat și el la 112 ca să semnaleze situația. Mă gândeam la gravidă. La familia preotului ce trebuia să fie înmormântat. La oamenii și copiii care stau în beznă. Flămânzi. Am ațipit doar cu gândul că pe timpul nopții nu se poate face oricum nimic.

Miercuri dimineața am luat totul de la capăt. Am sunat în stânga și-n dreapta. Nu doar eu. Și alți oameni dragi mie. Situația nu s-a rezolvat însă. Utilajele nu au ajuns în zonă. Faptul că puteam să comunic cu părintele foarte greu, mai mult prin sms-uri mă făcea să-mi închipui cele mai negre scenarii. Neoficial am aflat că autoritățile au doar două utilaje la nivel de județ. Nu știu dacă este adevărat dar așa mi s-a spus. Că Prefectura Buzău nu a cerut ajutorul armatei de pildă, pentru a ajunge în zonă. Iar armata nu intervine dacă nu i se solicită ajutorul. Că există un conflict între cei care trebuie să curețe drumurile naționale și cele județene. Placa oficială, mulțumitoare pentru autorități era că "pe E85 se circulă". Întrebat miercuri seara dacă este mulțumit de modul în care s-a intervenit în Buzău, prefectul Paul Beganu a spus că nu se poate pronunța încă... dar că au fost momente în care s-a simțit depășit. După părerea mea ca să te simți depășit trebuie mai întâi să faci ceva pentru oameni. Să închiriezi utilaje, dacă nu ai. Să aduci din județele vecine. Să ceri ajutor la MApN. Sau la orice firmă privată care te-ar putea sprijini.

Toată ziua de miercuri m-am simțit neputincioasă. Revoltată. Frustrată. Nu știu. Spuneți-i cum vreți. Miercuri seara drumul era în continuare închis. Echipele de filmare nu puteau să ajungă acolo. Părintele făcea ture pe jos, kilometri întregi, între satul Cârligu Mare și Văcăreasca. A mers din casă în casă împreună cu câțiva bărbați mai tineri. A ajutat la deszăpezire. Mi-a povestit cum a găsit-o pe o bătrână în casă, moartă de foame. Nu mai ieșise din casa îngropată în nămeți de trei zile. Tot atunci mi-a spus că a murit încă un bătrân din sat. A fost găsit înghețat. Eu eram tot mai îngrozită.

Joi dimineața l-am sunat pe prefect. De fapt l-am sunat și miercuri dar nu mi-a răspuns. Mi-a spus că a luat legătura cu primarul din zonă. L-am întrebat care primar. Pentru că primarul din Cârligu Mare nu mai este în funcție pentru că a fost arestat în urmă cu câteva luni. În fine. Joi a ajuns în zonă colega mea, Carmina Othman cu operatorul Dan Barciu. Carmina a făcut tot ce i-a stat în putere ca să-i ajute pe oamenii din Glodeanu. Pentru asta îi mulțumesc mult. Încet, încet lucrurile au început să se miște. Privind imaginile filmate am simțit și mai multă revoltă. Față de autorități, față de toți cei care au stat toată săptămâna liniștiți acasă, în fotoliu fără să miște un deget pentru acești oameni deși sunt plătiți să facă ceva pentru ei.

De la o zi la alta am crezut că lucrurile se vor rezolva la Glodeanu. Dar nu a fost așa. Sâmbătă, după ce toate televiziunile au făcut transmisii peste transmisii utilajele au umplut comuna iar drumul a fost deschis. L-am văzut pe Iulian, băiatul de 13 ani la televizor la Antena 3. Colega mea Sabina Iosub a vorbit cu bunica lui. O femeie demnă care tremura de frig. Avea doar două bluze pe ea. Adică hainele cu care ieșise în noaptea în care i-a ars casa. A povestit că se va muta în grajd, când se mai încălzește. Acum stă cu nepotul la una din fetele ei care o găzduiește doar cât e ger. De plâns a plâns doar când a trecut prin fața casei care a ars. Asta mi-a spus soția părintelui.

Acum e duminică seara. Și lucrurile sunt la fel de incerte. Drumul a fost iar închis pentru că a început să ningă. Pe ulițe zăpada e tot cât casa. Și lângă case, tot așa. Problema curentului electric nu s-a rezolvat. Oamenii au nevoie de lemne pentru foc și de lumânări, pentru că stau în beznă. Și de alimente.

Prin urmare propun să ne mobilizăm. Să-i ajutăm fiecare, cum putem pe oamenii care sunt blocați de nămeți. Am primit câteva mesaje de la cei care au încă în zonă rude sau părinți care se luptă cu troienele. Nu-mi pot scoate din cap imaginea bătrânilor în bordeiele lor, blocați de urgia albă. Fără mâncare sau fără apă.

CUM PUTEȚI AJUTA:

1. DONAȚII ÎN BANI

Puteți trimite bani în contul părintelui din Glodeanu. Vă rugăm să specificați "donație pentru alimente".

Contul este: RO33CECEBZ2808RON0782502, deschis la CEC, Sucursala Buzău.
Titular cont: Tudor Marian

Părintele va folosi banii pentru a cumpăra alimente sau ce este necesar pentru oamenii din zonă. Va face cumpărături în momentul în care poate ajunge cu mașina la Buzău.

P.S. Tot în acest cont puteți face donații și pentru Iulian și bunica lui, care au rămas pe drumuri în urma incendiului de acum o săptămână și jumătate. Dacă doriți să trimiteți bănuți pentru ei vă rog să specificați la bancă, "donație pentru Iulian".

2. DONAȚII ÎN PRODUSE

Până miercuri, 22 februarie strângem alimente pentru oamenii din Glodeanu. Am vorbit cu părintele și mi-a spus că oamenii au mare nevoie de lumânări. Stau efectiv în beznă și tot ce aveau au folosit până acum, așa că lumânările sunt de mare folos, în orice casă în această perioadă.

Am vorbit cu părintele ca să-l întreb care sunt nevoile cele mai mari în acest moment. Oamenii au nevoie de lemne și de combustibil, motorină mai exact pentru a putea tocmi, un tractor cu lamă ca să deszăpezească și ulițele din interiorul satului.

Legat de alimente părintele mi-a spus că oamenii au nevoie de legume (cartofi, fasole, ceapă, morcovi) și alimente neperisabile (ulei, făină, drojdie, mălai, zahăr, orez, paste, biscuiți, bulion, conserve, zacuscă sau borcane cu mazăre, păstăi etc).

Copiii au nevoie de pampers pentru că din cauza vremii vă dați seama că nimeni nu a ieșit din sat. Este nevoie de pampers nr 3, 4, 5. Adică pentru bebeluși mai mari de 6 luni.

Dacă doriți să le trimiteți alimente puteți să mi le aduceți în fiecare zi, de luni până vineri, până pe 22 februarie inclusiv, la Antena 1, în Băneasa, pe Șoseaua București-Ploiești. Intenționez să ducem alimentele în weekend-ul 25, 26 februarie sau chiar mai repede dacă timpul ne permite și reușim să găsim o altă modalitate de transport. Pentru orice fel de informații puteți să-mi scrieți pe adresa: nicoletatintea@gmail.com

3. PACHETE PRIN POȘTĂ

Se pot trimite și pachete prin poștă dar vor ajunge cu mare întârziere la destinație. Oamenii din sat nici măcar nu și-au primit pensiile din cauza vremii. Nu că le-ar servi la ceva, pentru că oricum magazinele sunt aproape goale. Cu toate acestea sunt sigură că atunci când vor ajunge pachetele dvs. vor prinde foarte bine și după ce se încălzește vremea.

Dacă trimiteți ceva prin poștă vă rog din suflet dacă puteți să trimiteți haine groase pentru bunica lui Iulian. Femeia are 67 de ani și in jur de 1.60 - 1.65 m. Dar și haine pentru Iulian, băiatul de 13 ani care nu are cu ce să se îmbrace. Orice vreți să le trimiteți le este de folos, nu doar hainele, pentru că nu mai au oricum, nimic.

Adresa unde se pot trimite pachetele:
Preot Tudor Marian, Sat Cârligu Mare, Comuna Glodeanu Siliştea, Judeţul Buzău, Cod 127260

IMPORTANT: Pentru orice detalii puteți să-l sunați și pe părintele Marian Tudor din Glodeanu la numărul de telefon: 0720281634

Vă rog dacă puteți să distribuiți acest mesaj pe bloguri și pe rețelele de socializare. Vă mulțumesc tuturor.

dans, de 14 februarie

In limba ta
de Grigore Vieru

In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.

In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.

Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta.

www.valentinabrancoveanu.eu

E ziua de 14 februarie.
El nu poate fi sarbatorit singur , cu doar un tort si gata, pa!
E mai mult un dans decat o sarbatoare ,,in aceeiasi limba``, un dans in toate , ca ,,tu taci atuncea/Tot in limba ta``.

E o dragoste despre care afli , pe care o vrei , pentru care inveti sa te lupti, careia i te dai curat, cu aripi cu tot.
Asa a facut el si s-a dus la Domnul,dupa ce Domnul mai intai l-a trimis pe pamant intr-o zi de 14 februarie.

Dansezi o poezie cu el?
El e sarbatoritul,, podului de cuvinte``!
http://www.grigorevieru.md/
Grigore Vieru



Canta, picteaza, fii tu ,, in aceeiasi limba``, de ziua lui!
Oricum te-ai simti!
chiar si asa:

La multi ani! Tuturor!

Duminica Fiului risipitor
Toti suntem risipitori ai darurilor ce le-am primit, ne intoarcem la Dumnezeu de nevoie, fie ne doare de la boala, fie ne-a cazut casa ori s-a golit buzunarul.Nu noi i-L cautam din iubire, doar El ne primeste cu iubire
Ascultati vocea acestui drag slujitor al Domnului:


http://paginiortodoxe2.tripod.com/predici_cleopa_duminici/dumin34rusalii.html
,,Ce cumplit este păcatul neascultării! Ce greu este să trăieşti după mintea ta, să nu asculţi de nimeni, să te depărtezi de Dumnezeu, de credinţă, de rugăciune, de Biserică, de preot, şi de părinţii care te-au născut. Aşa a făcut tînărul din Evanghelie: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere... şi s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrînări (Luca 15, 12-13).

Neascultarea este fiica mîndriei. De aceea cel mîndru şi neascultător este lăsat de Dumnezeu să cadă în păcate grele, ca să se smerească şi să se întoarcă la pocăinţă. Cel dintîi păcat în care cad mîndrii şi neascultătorii este desfrînarea, o patimă grea, urîtă, ruşinoasă. Dar dacă omul căzut se căieşte, îl mustră conştiinţa şi vrea să se întoarcă, Tatăl nostru cel ceresc nu-l lasă, ci îi întinde mîna, îl aşteaptă, îi iese înainte, îl sărută cu lacrimi de bucurie şi îl iartă. Aşa a făcut Tatăl ceresc cu fiul risipitor din Evanghelie. I-a ieşit înainte, l-a sărutat, i-a iertat păcatele, i-a dat inel şi haină şi a ospătat cu el.``

Postarea de astazi am facut-o cu gandul la Whitney Huston, o voce , un mare talent si o inima care vorbea orice limba prin ochii domniei sale.
Si ea fiica risipitoare, si noi fiecare risipindu-ne in judecati care mai de care, risipind inainte de toate darul iubirii de Dumnezeu si de aproape, avand sau nu intelepciunea , ascultarea si vremea sa ne intoarcem acasa precum fiul risipitor.
Dumnezeu , cu mare Mila Lui sa o ierte si sa o odihneasca in pace!

V ( viata , vanilie, vin)

V de la vanilie
V de la vin rosu
V de la ...

Acelasi pahar pentru fiecare V
cu decor

cercuri concentrice
de
viata
vanilie
vin

ca sa fie foarte clar
ca e nevoie de-un bulin

bulinul e din ciocolata
mustetile sunt din cortocala dansata
migdalele s-au spart in figuri
cel putin de felia de kiwi suntem
,,Si``guri
W A Mozart - Rondo in si bemol major, K 269 (261a)

Asculta mai multe audio clasica

Ajutor

http://nicoletatintea.blogspot.com/2012/02/incendiu-la-glodeanu-ajutati-l-pe.html

Închipuiți-vă doar pentru câteva clipe că nu mai aveți nimic. Nici pat, nici acoperiș deasupra capului, nici bani, nici mâncare, nici încălțări, nici acte, nici caiete, nici sobă, nici micile amintiri păstrate cu drag în vreo cutie prăfuită.


Închipuiți-vă pentru câteva secunde că aveți 13 ani și nu mai aveți nimic. Doar o pijama ponosită cu care ați ieșit în mare grabă când focul v-a cuprins umila gospodărie în care stăteați singur cu bunica.


Închipuiți-vă că aveți 13 ani și că inima voastră sângerează încă pentru că anul trecut ați rămas fără tată. Pe mama o vedeți mai rar. Ca să aveți ce mânca s-a angajat la 100 de kilometri distanță, în Capitală.


Închipuiți-vă că dormiți la niște rude care v-au promis că vă găzduiesc, doar până când se mai încălzește vremea. După aceea nu știți unde o să vă duceți pentru că nu puteți dormi sub cerul liber.


Închipuiți-vă că luni trebuie să mergeți la școală. Prin satul plin de troiene. Voi nu aveți nici cu ce să vă încălțați. Nici geacă groasă, nici pantaloni, nimic. Acum din ceea ce însemna „acasă” au mai rămas doar niște pereți.


Din păcate această poveste nu este una imaginară. Iulian, un băiețel de 13 ani din satul Cârligu Mare, comuna Glodeanu a rămas pe drumuri împreună cu bunica lui, în vârstă de 67 de ani. Tatăl i-a murit anul trecut, iar mama a plecat să câștige o pâine la București ca să poată să-l întrețină. Casa le-a ars acum două zile iar Iulian nu are nici măcar cu ce să se îmbrace.


PĂRINTELE MARIAN TUDOR NE CERE AJUTORUL

http://nicoletatintea.blogspot.com/2012/02/incendiu-la-glodeanu-ajutati-l-pe.html






















http://networkedblogs.com/tQ3JC

“Atunci va zice celor de-a dreapta: Veniti, binecuvantatii Parintelui Meu de mosteniti imparatia cea gatita voua de la intemeierea lumii. Ca am flamanzit si Mi-ati dat de am mancat, am insetat si Mi-ati dat de am baut, strain am fost si M-ati primit, gol si M-ati imbracat, bolnav am fost si M-ati cercetat, in temnita am fost si ati venit la Mine. Adevarat zic voua, intrucat ati facut acestea unuia dintr-acesti frati ai mei prea mici, Mie Mi-ati facut. Atunci va zice si celor de-a stanga: “Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolului si ingerilor lui. Ca am flamanzit si nu Mi-ati dat sa mananc, am insetat si nu Mi-ati dat sa beau, strain am fost si nu M-ati primit, gol si nu M-ati imbracat, bolnav si in temnita si nu M-ati cercetat., intrucat nu ati facut unuia dintre acesti prea mici, nici Mie nu Mi-ati facut!”.”(Matei 25, 34-45)…

Dulce vis

Am visat sa fiu asa!Ana Pavlova , prima balerina care a dansat pe poante!
">


Si visele mele sunt dulci!


E simplu , poti sa incerci!Gustul bucuriei!
















Pentru visul meu mai am timp, nu implinesc maine 61 de ani , o varsta la care o lebada nu se opreste din plutire...Dulce vis!

">

apel de urgenta la : 4916

,,Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi". Psalmul 49.16



Asa ar trebui sa sune vocea unui conducator de tara, fie el presedinte, rege sau voievod!

">

">



Psalmul 49
1. Dumnezeul dumnezeilor, Domnul a grăit şi a chemat pământul,
2. De la răsăritul soarelui până la apus. Din Sion este strălucirea frumuseţii Lui.
3. Dumnezeu strălucit va veni, Dumnezeul nostru, şi nu va tăcea.
4. Foc înaintea Lui va arde şi împrejurul Lui vifor mare.
5. Chema-va cerul de sus şi pământul, ca să judece pe poporul Său.
6. Adunaţi-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legământ cu El pentru jertfe.
7. Şi vor vesti cerurile dreptatea Lui, că Dumnezeu judecător este.
8. "Ascultă, poporul Meu şi-ţi voi grăi ţie, Israele!... Şi voi mărturisi ţie: Dumnezeu, Dumnezeul tău sunt Eu.
9. Nu pentru jertfele tale te voi mustra, iar arderile de tot ale tale înaintea Mea sunt pururea.
10. Nu voi primi din casa ta viţei, nici din turmele tale ţapi,
11. Că ale Mele sunt toate fiarele câmpului, dobitoacele din munţi şi boii.
12. Cunoscut-am toate păsările cerului şi frumuseţea ţarinii cu Mine este.
13. De voi flămânzi, nu-ţi voi spune ţie, că a Mea este lumea şi plinirea ei.
14. Oare, voi mânca carne de taur, sau sânge de ţapi voi bea?
15. Jertfeşte lui Dumnezeu jertfă de laudă şi împlineşte Celui Preaînalt făgăduinţele tale.
16. Şi Mă cheamă pe Mine în ziua necazului şi te voi izbăvi şi Mă vei preaslăvi".
17. Iar păcătosului i-a zis Dumnezeu: "Pentru ce tu istoriseşti dreptăţile Mele şi iei legământul Meu în gura ta?
18. Tu ai urât învăţătura şi ai lepădat cuvintele Mele înapoia ta.
19. De vedeai furul, alergai cu el şi cu cel desfrânat partea ta puneai.
20. Gura ta a înmulţit răutate şi limba ta a împletit vicleşug.
21. Şezând împotriva fratelui tău cleveteai şi împotriva fiului maicii tale ai pus sminteală.
22. Acestea ai făcut şi am tăcut, ai cugetat fărădelegea, că voi fi asemenea ţie; mustra-te-voi şi voi pune înaintea fetei tale păcatele tale.
23. Înţelegeţi dar acestea cei ce uitaţi pe Dumnezeu, ca nu cumva să vă răpească şi să nu fie cel ce izbăveşte.
24. Jertfa de laudă Mă va slăvi şi acolo este calea în care voi arăta lui mântuirea Mea".

">

pro test

Berea de casa are culoarea frunzelor.
Frunze care sunt in protest, nu cazura toamna , rezistara iarna.
Pro test este si berea.
Dar ce test, c-as vrea sa-i aflu gradele de alcool.
Intrucat nu am un alcoolmetru , caut un domn cu gradele pe umeri , dupa ce-am baut berea si desi nu ma apropii de el dupa ce-am condus vreo masina, il rog politicos sa-mi verifice alcoolemia.
Sa indraznesc sa pun in aplicare un asemenea proiect original sau ...e vreun degustator priceput in zona?
Zona alunecoasa!



Bere de casa
necesar si indreptar

sursa de foc
.......................
10 l apa
porumb (o cana de 250 ml)
orz prajit pe tabla (2 cani )
zahar (o cana)
flori de hamei(de la plafar)

............................
se fierb toate la foc mic o ora
se lasa la racit


drojdie cat o cutie de chibrituri
-se dizolva in fiertura calduta

se strecoara printr-o panza si se pune in sticle
sticlele se aseaza la temp camerei cu gatul in jos pana a doua zi
sticlele se pun in picioare la rece


3-7 zile de rabdare pana la degustare
Foarte buna si dupa o singura zi!Hihihihihihihihi!
Si nu mai vreau sa aud de cuvantul ,,proiect``hihihihihihi!



.................................................

http://www.parohiamacin4.org/pacatul_betiei_alcoolismul.htm
Din "Invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie"

Iata ce-l invata Neagoe Basarab pe fiul sau Teodosie daca va vrea sa fie domnitor:
"Cu bautura sa nu-ti ingreuiezi trupul, ca multi zic: buna este bautura multa. Cum este buna? Omul, cand se imbata, daca are minte multa atunci o pierde, daca are maini, nu-i sunt de folos, daca are picioare nu poate merge in ele, daca are limba, nu poate vorbi cu ea. Deci, cum sa nu fie rea betia, daca intreg trupul nu-i mai foloseste, ca sa poata face ceva pentru Dumnezeu si pentru oameni. Si inca si alt rau izvoraste din betie, si anume mai intai imbolnaveste trupul si-si saraceste casa, apoi isi pierde mintea. Si din clipa in care-si pierde mintea, atunci este pierdut si cu sufletul. Si tu sa bei, dar cu masura, incat mintea ta sa biruiasca vinul, iar nu sa biruiasca vinul mintea ta... Sa nu faci daruri la betie, pentru ca iti vei risipi vistieria si iti vei capata nume rau, ca vor zice asa: "Sa mergem chiar acum la domnul acela nevrednic, pentru ca acum este beat; deci, cand este treaz, el nu ne va da, iar cand se imbata, isi pierde mintea si nu stie cui da!" ...La betie sa nu te manii, nici sa osandesti, pentru ca si aceasta este un nume deosebit de rau... Caci si Sfanta Scriptura marturiseste, zicand: "Sunt unii care mai mult se multumesc si se bucura de cuvinte bune, decat altii de mancare si de bautura"... Asculta pe Domnul zicand: "Luati seama, sa nu se ingreuieze inimile voastre de mancare si de bautura!" Si iarasi prin Proorocul zice: "Treziti-va, bautorilor de vin la betie si tanguiti-va ca se ia din mij.locul vostru veseIia si bucuria!". Bine este a sta departe de vinul cel mult, caci este scris: "In lemnele cele multe se face foc mare si in mancarurile cele multe se atata desfraul; precum untdelemnul atata flacara, asa si vinul porneste patima desfraului". Caci precum lucratorul betiv nu se va imbogati, asa si sufletul care iubeste betia nu va inmulti faptele bune, ci si ceea ce are va pierde... Fiule, "la vin nu te face viteaz" si nu te lauda cu el, "caci pe multi i-a pierdut vinul" si multe rele a facut. El a facut pe Noe sa adoarma dezgolit si a ras fiul sau Ham de el, el a facut pe Lot sa se insoteasca cu fiicele sale, el a doborat in cele din urma pe Samson cel viteaz, barbat care se nascuse din fagaduinta si puternic cum n-a mai fost un altul intre fii oamenilor... Omul cand apuca patima betiei isi vede pieirea, dar nu se mai poate opri. Solomon simtea si scria ca a pierdut carma vietii si totusi nu s-a mai putut intoarce din calea pieirii. N-are diavolul alt ajutor mai bun ca bautura si betia".