Trec pe langa televizor ca pe langa fotografia unui iubit tradator.Unul care care nu numai ca nu avut vreo mustrare de constiinta ca poate ma doare, nu ca poate ma va durea, dar isi mai suge si dintii , ca sa rada apoi ...curat.? ,,Ce-am facut?Tot pe tine te vreau!``
Ne-au dezbinat.Cam asa vad ca stau lucrurile in zilele noastre.
Colegii mei din strainatate , din si anume diaspora...sunt impartiti, unii cu bas,,escu`` t,,rai``an, altii cu ailalti.
Oamenii de langa mine de aici la fel.Incaierare verbala, vorbe rautacioase, suflete in suferinta.
Ne-au dezbinat!Ne-au si cucerit?Pe el si pe ailalti cine i-a dezbinat ca sa-i domine?Hm!
Suflete in suferinta!
Ma intreb si parca-mi las capul sa atinga pieptul, cum ne vom mai privi in ochi unii pe altii , cum ne vom mai imbratisa la urmatoarea intalnire , sa zicem cu colegii de liceu?Dupa atata mocirla verbala?
Ne-au dezbinat?Ne si domnia?
Ne domnia raul?Dar putem sa strigam la Dumnezeu!Sa ne intoarcem la El!
Imi staruie in minte imaginea cu halterofila Roxana Cocos pentru ca se straduia sa-si mentina chipul frumos, neschimonosit de greutatea de pe umeri, infrumuseta greutatea.O domina!

.Miroase a vanilie !Dau intr-o parte batonul de vanilie si cu lingurita pe jumatate plina cu zahar, arunc in ploaie cristalele albe.Apa fierbe , susura, se revolta, se urca pe peretii ibricului si aluneca intocmai ca pe o oglinda.Inchid focul.Focul domina apa!Cu un gest scurt din poinie pravalesc in apa o lingurita cu cafea macinata proaspat.Apa dominata de foc , cucerita si ea de cafea,dansa in aburi, imi domina simturile.
Ma indragostisem de un barbat caruia ii place cafeaua neagra.
El nu ma domina, eu nu-l dominam.
Nici vorba de dezbinare!
Era ceva care ne infrumuseta!
Nu am o fotografie cu el!


Oh, cafeaua mea ...
Un doctor scria ieri undeva ca gata , s-a saturat, isi alege alta tara in care sa traiasca, tara lui,aceea in care l-au crescut bunicii, aceea in care bunicii ii vorbeau despre regele lor care-i iubea.Incurajata , imi aleg si eu tara in care sa traiesc, tara lui Mihai Viteazul, a Brancovenilor, a celor carora li se spune pe drept ,,cel mare``.


Ne dezbinati?Ca sa ne dominati!Ne luati tot, vreti sufletele?
 In ce tara traiti voi?Acolo in negura tarii voastre vreti sa ne impingeti si pe noi?
Strigam si noi, strigati si voi...la Bunul Dumnezeu!Sa ne infrumusetam chipurile, cu toate greutatile!
E greu?

,,Lucrarea duhovnicului în suflete

-   Părinte, când cel obraznic devine mai obraznic din pricina bunăvoinţei pe care i-o arăţi, cum poti să-l ajuţi?

-   Ascultă: când văd că cineva nu este ajutat prin bunăvoinţa mea, prin bunătatea mea, prin dragostea mea, atunci îmi spun că nu am înrudire cu el şi sunt nevoit să nu mă mai port cu el cu bunătate. In mod normal, cu cât îti arăt mai multă bunătate, cu atât tre­buie să te schimbi, să te dizolvi, să te topeşti.

Ce s-a întâmplat odată cu cineva? La început, ca să-l ajut, am fost nevoit să-i spun câteva fapte dum­nezeieşti pe care le trăisem. Dar în loc să spună: "Dumnezeul meu, cum să-Ţi mulţumesc pentru aceas­tă mângâiere etc." şi să se topească, a prins curaj şi se purta cu obrăznicie. Atunci am început să-l tin la dis­tantă printr-o atitudine severă. "îl voi ajuta de departe, cu rugăciunea", mi-am zis. Şi am făcut aceasta nu în mod normal, dacă ar fi avut mărime de suflet, ar fi trebuit să se fi topit prin felul în care mă purtam cu el. Dar am văzut că nu mă suferea, nu mă înţelegea. După aceea el singur a plecat; nu l-am alungat eu. Vezi, îngăduinţa, dragostea îl fac pe cel obraznic mai obraz­nic, şi pe cel mărinimos, mai mărinimos.

NEVOINTA DUHOVNICEASCA Cuviosul Parinte Paisie Aghioritul

Binecuvantarea Domnului peste voi, cu al Sau har si cu a Sa iubire de oameni  totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor !

``