FLOARE ALBASTRA  http://www.mihaieminescu.ro/opera/poezia/floare_albastra.htm � Iar te-ai cufundat în stele Si în nori si-n ceruri nalte? De nu m-ai uita încalte, Sufletul vietii mele. In zadar râuri de soare Gramadesti-n a ta gândire Si câmpiile asire Si întunecata mare; Piramidele-nvechite Urca-n cer vârful lor mare � Nu cata în departare Fericirea ta, iubite! Astfel zise mititica, Dulce netezindu-mi parul. Ah! ea spuse adevarul; Eu am râs, n-am zis nimica. � Hai în codrul cu verdeata, Und-izvoare plâng în vale, Stânca sta sa se pravale In prapastia mareata. Acolo-n ochi de padure, Lânga balta cea senina Si sub trestia cea lina Vom sedea în foi de mure. Si mi-i spune-atunci povesti Si minciuni cu-a ta gurita, Eu pe-un fir de romanita Voi cerca de ma iubesti.		Si de-a soarelui caldura Voi fi rosie ca marul, Mi-oi desface de-aur parul, Sa-ti astup cu dânsul gura. De mi-i da o sarutare, Nime-n lume n-a s-o stie, Caci va fi sub palarie � S-apoi cine treaba are! Când prin crengi s-a fi ivit Luna-n noaptea cea de vara, Mi-i tinea de subsuoara, Te-oi tinea de dupa gât. Pe carare-n bolti de frunze, Apucând spre sat în vale, Ne-om da sarutari pe cale, Dulci ca florile ascunse. Si sosind l-al portii prag, Vom vorbi-n întunecime; Grija noastra n-aib-o nime, Cui ce-i pasa ca-mi esti drag? Inc-o gura � si dispare... Ca un stâlp eu stam în luna! Ce frumoasa, ce nebuna E albastra-mi, dulce floare! ................................................ Si te-ai dus, dulce minune, S-a murit iubirea noastra � Floare-albastra! floare-albastra!... Totusi este trist în lume! (1873, 1 aprilie)